Un roman cu o poveste de viață emoționantă, cu trăiri impresionante și vremuri de odinioară, așa cum au fost odată, este ceea ce ne propune scriitoarea Elena Sim în cartea sa, intitulată „Valurile vieții”. Este vorba despre o poveste reală, trăită, în care evenimentele prin care a trecut autoarea decurg de la sine ...

 

Nu avea nici 20 de ani când, departe de casă, de cei dragi, tocmai în Canada, Elena și-a propus să scrie într-o zi o carte, care se va numi „Valurile vieții”. Acum, la 40 de ani, acest vis a devenit realitate.

„Valurile vieții” este o poveste de viață, cu urcușuri și coborâșuri. Amintiri din copilărie, goana nebună după vise, deznădejde, împlinire, iubiri mistuitoare sau regrete pentru timpul care trece, toate aceste urcușuri și coborâșuri ale vieții sunt spuse în această carte ca într-o filă de poveste.

„Primul meu contact cu străinătatea a fost pe la 16-17 ani, când am fost vizitați de câțiva misionari creștini din Austria. Atunci a început în mine și sora mea geamănă dorința de a pleca. Și când spun asta, mă gândesc la faptul că am luat viața în piept cu mult curaj și ambiție”, mărturisește Elena. În capitolul „Canada – Un vis împlinit”, scriitoarea relatează, pe larg, mici sau mari evenimente pe care le-a trăit, pe parcursul anilor, în această țară.

„În Canada, am avut parte de adevărate încercări, pe care a trebuit să le depășim. Ne trăiam, însă, visul, iar acest lucru ne-a făcut să răzbim. Străinătatea ne-a învățat multe: ce este depărtarea, ce este dorul de casă, de țară, de casa părintească, ce este dorul de mamă și de tată”, mai spune autoarea.

Străinătatea a învățat-o să aprecieze lucrurile mici, să se bucure de o zi caldă, însorită de vară, de flori, de ciripitul păsărilor...

„Trăind într-un oraș mare, cum este Toronto, am tânjit mereu după zilele simple de la țară, în care umblam desculță prin iarbă sau mă lăsam alergată de câinele casei. Chiar dacă am trăit în lumina reflectoarelor și am venit în contact cu oameni importanți, mi-a plăcut mereu să stau retrasă, undeva în umbră, și să privesc în voie, în liniștea sufletului meu”, adaugă scriitoarea.

De altfel, în capitolul „Întoarcerea acasă”, Elena  relatează cum a plecat de acasă crezând că va putea schimba lumea, însă, încet, încet, s-a lăsat cuprinsă de vâltoarea evenimentelor, purtată pe valurile vieții, iar lumea a fost cea care a schimbat-o pe ea, și nu invers.

Capitolul „Luis a venit în viața mea” cuprinde povestea unei mame care a ajuns să-și crească copilul singură, ceea ce, pentru Elena nu a fost nici sfârșitul lumii sau vreun capăt de drum (cu toate că a trecut prin multe greutăți), ci mai degrabă un nou început, o altă etapă din viață.

„Am pornit de la o poveste de dragoste, în care eu și fostul meu iubit, tata lui Luis, ne-am planificat să fim tot restul vieții unul lângă celălalt. Am visat cu ochii deschiși, și ne-am imaginat cum vom trăi, împreună, fericiți, doar că am sfârșit prin a trăi separat. Uneori în viață trăim doar ceea ce trebuie să trăim, indiferent de ceea ce ne-am dorit la un moment dat”, scrie Elena.

Călătoria spre Africa de Sud a fost pentru ea la fel ca drumul acela pe care îl străbate o pasăre călătoare care a stat prea multă vreme închisă într-o colivie.

„Așa m-am simțit și eu multă vreme. Mulți ani în care nu am putut să ies din țară, doar dacă făceam acest lucru fără copilul meu, căci tatăl lui nu își dădea acordul. Iar după ani de procese, când în sfârșit mi-am câștigat acest drept, a venit și ziua aceea. Parcă viața mea era abia la început, parcă porneam din nou în cea mai mare călătorie a vieții mele. Cu toate că aceasta fusese în Canada, cu mulți ani în urmă, acum, satisfacția mea era mai mare”, relatează autoarea.

Anii maturității au învățat-o multe: că nu poți să pleci mai departe fără să faci pace cu ceea ce ai lăsat în urmă.

O experiență unică din care a avut numai de învățat a fost și aceea în care i s-a propus de către cei din Partidul România Unită să fie candidat pentru Primăria Oradea. A fost o provocare pentru ea, mai ales că nu fusese implicată, până atunci, în niciun fel, în politică, doar învățase despre ea în anii de facultate și masterat.

„A fost o experiență unică, din care am avut numai de învățat. Astfel, am avut ocazia să întâlnesc oameni deosebiți. Și aici, este suficient dacă îl amintesc pe dl Mihai Drecin, vicepreședintele partidului și cunoscut profesor de istorie la Universitatea din Oradea, un om pe care îl admir pentru principiile și valorile de viață pe care le are”, menționează Elena.

În ultimul capitol, intitulat „Astăzi... viața merge mai departe”, este vorba despre privitul înapoi, despre acel moment în viață când privești înapoi la trecut și realizezi cât de departe ai ajuns la o vârstă la care nici nu visai când erai copil.

„Am 40 de ani, și sunt conștientă că sunt lucruri pe care nu le voi mai trăi niciodată, pe care nu le voi mai avea niciodată. Însă, la urma urmei, despre asta este vorba în viață. Despre cum să ne asumăm toate alegerile, toate lucrurile care ni se întâmplă, și să trăim cu ele. Fie că suntem învinși sau învingători, să putem spune: viața merge mai departe!”, este mesajul cu care Elena Sim își încheie cartea.  

Poate fi comandată online, pe pagina „Valurile Vieții - Elena Sim”, prin mesaj pe pagină, sau la numărul de telefon menționat pe pagina respectivă. De asemenea, cartea se poate achiziționa direct din Librăria Ratio et Revelatio (R&R) de pe strada Republicii, Oradea, la prețul de 37 de lei. În prezent, autoarea lucrează la traducerea în limba engleză a romanului.