Pentru comunitatea greco-catolică din Valea lui Mihai (jud. Bihor), ziua de 26 martie 2017 a fost un prilej de sărbătoare, zi în care s-a adus un omagiu celui care a fost părintele Gheorghe Sălăjan, parohul acestei comunități în perioada anilor 1940-1948, o personalitate care a rămas cunoscută în memoria localnicilor ca fiind unul dintre stâlpii de rezistență ai Bisericii Române Unite în vremurile de prigoană comunistă.

 

Evenimentul a fost organizat de către părintele paroh, Preacuv. Grigorie Borzoș, participând pr. vicar General Olimpiu Todoran, primarul Nyakó Joszéf și preoții romano-catolici și greco-catolici din parohiile vecine. Comemorarea i-a avut ca invitați speciali pe Liviu Sălăjan și familia, fiul vrednicului părinte Gheorghe Sălăjan.

S-a oficiat Sfânta Liturghie și un parastas în memoria părintelui Sălăjan, urmat apoi de o scurtă conferință susținută de dr. Silviu Sana, care a evidențiat personalitatea preotului și mărturisitorului Gheorghe Sălăjan în vremurile de prigoană. La final, a fost dezvelită și sfințită o placă comemorativă dedicată părintelui Gheorghe Sălăjan și o placă comemorativă cu numele preoților care au slujit comunitatea greco-catolică din Valea lui Mihai.

Din evocarea personalității părintelui Gheorghe Sălăjan făcută de dr. Silviu Sana reținem faptul că acesta a avut o atitudine demnă și hotărâtă împotriva persecutorilor comuniști, prin atitudinea sa i-a îndemnat pe preoți și credincioși să nu-și lepede credința. Nu s-a lăsat intimidat de către agenții Securității, chiar dacă a fost hărțuit și persecutat între anii 1946-1948, fiind dus de multe ori la Securitatea din localitate sau fixându-i-se domiciliu forțat. În momentul începerii persecuțiilor, în vara anului 1948, în calitate de protopop al districtului Ier, a distribuit circularele de la Episcopie către preoți, sfătuindu-i  să rămână fermi față de Biserica Greco-Catolică. Drept urmare, a fost arestat în aceeași zi cu episcopul V.T. Frențiu, la 29 octombrie 1948, fiind apoi tovarăș de suferință cu toți episcopii și clerul superior, la Căldărușani și apoi în temuta închisoare din Sighet. Nu a fost condamnat și nici judecat. Pe fișa sa personală de la Securitate scria motivul reținerii sale: „A refuzat să treacă la ortodoxie”. A executat 7 ani de pușcărie. A fost eliberat în 1955, lucrând apoi în comuna natală ca și contabil la C.A.P., iar la 6 mai 1970 a trecut la cele veșnice.

„Portretul părintelui Gheorghe Sălăjan poate fi încadrat într-o cruce, a cărei braţe vibrează şi ne indică tuturor cele patru virtuţi cardinale pe care părintele și le-a asumat: tărie, înţelepciune, cumpătare şi dreptate. Tărie de lider sau de călăuzitor în furtună pentru că a avut curaj să ducă la bun sfârșit îndatoririle pe care Dumnezeu și Biserica i le-a încredințat, conducându-și cu curaj parohia şi protopopiatul; prudență (înțelepciune), pentru că a ales calea cea spre mântuire, îmbrățișând Crucea și drumul calvarului alături de Biserica Unită; cumpătare, pentru că nu s-a revoltat public și a avut o atitudine demnă; dreptate, pentru că nici în închisoare nu şi-a trădat idealul, făcând-și datoria până la capăt”, a menționat istoricul Silviu Sana.

(Foto: Constantin Demeter)