O emoţionantă scrisoare am primit în ultima săptămână a lui 2016 de la un cititor din Oşorhei. Semnată „Grigore şi atât”, scrisoarea exprimă un spirit civic şi ataşament faţă de comunitate şi oamenii care o compun cum rar ne-a fost dat să întâlnim. Îi mulţumim domnului Grigore pentru că s-a decis să scrie această scrisoare, pe care o reproducem în întregime, cu precizarea că titlurile ne aparţin (D.M.).

 

„Stimată Redacţie CRIŞANA,

Sunt un pensionar din satul Oşorhei, care mă apropii de 70 de ani. Localitatea s-a făcut remarcată (după mine) prin petrecerile care se fac de ziua comunei, de întrecerile sportive, iar mai nou prin sărbătoarea de Ignat – tăierea porcilor (anul acesta porcii s-au tăiat la Primărie, într-un mic părculeţ din centrul comunei).

Mă numesc Grigore, iar pe nevasta mea Florica şi trebuie să vă mărturisesc că Biserica, Crişana, Primăria sau dispensarul sunt pentru noi locuitorii, nişte repere de interes.

M-am hotărât să vă scriu pentru că de câteva zile mă chinuie o problemă legătată de sănătate, de sănătatea locuitorilor acestui sat şi de oamenii pe care Dumnezeu i-a hărăzit să slujească această meserie. Cu toată sinceritatea vă scriu că am un gol în suflet de câteva zile de când la biserică am auzit (într-o duminică), că doamna noastră doctor va merge în pensie. De ce vă scriu? Tot la biserică într-o zi de duminică, prin 1976 sau 1977 (nu mai ştiu precis), s-a zvonit că vom avea un doctor nou, o doamnă tânără cu nume de sărbătoare, adică Duminică.

La început am crezut că e o glumă, dar în zilele ce au urmat, lumea curioasă a mers la „Dispensar” s-o vadă, să o cunoască pe noua noastră doctoriţă. Atunci era o doamnă tânără, subţire, căreia halatul alb de doctor îi dădea prestanţă. În scurtă vreme această făptură ne-a cucerit prin modul cum vorbea cu noi, dar mai ales de precizia cu care ne stabilea boala de care sufeream. Repede lumea a înţeles că tot ce făcea în meseria ei de doctor era făcut cu pricepere şi pasiune. Aşa se explică şi numărul mare de pacienţi ce erau zilnic în sala de aşteptare.

I-am spus lui Florica, nevasta mea, că m-am hotărât, că sunt obligat moral să vă scriu şi vouă la Crişana de doctoriţa noastră, deoarece de aproape 40 de ani ea ne-a îngrijit pe noi, pe copiii noştri şi pe nepoţii noştri, trei generaţii cum s-ar zice!

Ce mi-a zis nevasta? Vezi-ţi de treabă Grigore, la ziar au succes numai fetele alea crude la minte cum le zice la tv – Cruduţa, sau cele care-şi pun plastic la sâni să pară mai atrăgătoare, doar nu crezi tu că doctoriţa noastră pe care Dumnezeu ne-a dat-o să ne aline suferinţele, prezintă interes pentru cineva...? Ştii tu, primarul nostru dacă ar fi dirijat măcar jumătate din banii cheltuiţi pentru fotbal sau petreceri, pentru sănătate, s-ar fi putut face o locuinţă pentru familia doctorului, aşa cum a fost odată în sat la noi. N-ai nicio şansă, îţi pierzi vremea, că nimeni nu mai bagă în seamă munca şi apoi până tu cauţi cerneala şi stiloul cel vechi cu care îţi place să scrii, vei uita tot ce ai de spus.

Ei, vorbele astea m-au ambiţionat şi uite că m-am adunat pentru a vă scrie şi vouă câteva rânduri despre Doamna noastră dragă, căci chiar dacă nimeni n-o va lua în seamă, ea pentru noi a fost şi este un dar de la Dumnezeu. Pe la mulţi doctori am umblat, mulţi doctori am cunoscut, dar un om cu atâta dăruire şi eleganţă, mai rar poţi găsi în ziua de azi. Nu degeaba umblă prin sat o vorbă de duh: dacă intri la doctoriţa Duminică jumătate din suferinţă dispare. Ştie să vorbească cu tine, ştie să te îmbărbăteze, să-ţi aline suferinţa, ştie ce medicamente îţi fac bine, te vizitează acasă şi te îndrumă la care specialist să apelezi.

Eu cred că această femeie pe care o cheamă şi Duminică, Dumnezeu a (lăsat-o) făcut-o pentru a fi doctor, pentru a ajuta oamenii aflaţi în suferinţă – ăsta e talentul ei.

Am nişte vecini plecaţi în Spania, alţii în Belgia la muncă. Vara când vin acasă, mi-au mărturisit că atunci când au probleme cu sănătatea, dau telefon doctoriţiei noastre care le comunică ce medicamente să cumpere şi cum să le folosească. Şi totul a fost BINE. Acolo sănătatea costă foarte mult. Păi cum să nu-ţi scoţi pălăria în faţa acestui om?

Am citit această scrisoare lui Florica, căci aşa am învăţat eu la Gojdu - (atunci se învăţa carte), când scrii la Primărie, la ziar, la o fată, îţi aduni ideile şi (schiţezi conţinutul pe o ciornă) apoi le pui în haină nouă şi le reciteşti – Grigore m-ai făcut să plâng, dar să ştii că eu dacă voi avea probleme de sănătate, tot la Doamna noastră voi merge.

Pensie lungă îi dorim şi multă sănătate!

P.S. M-am liniştit, v-am spus tot ce trebuie să ştiţi! Dumnezeu s-o aibă în pază pe Doamna sufletelor noastre!

Grigore şi atât. (15 dec. 2016)