De câţiva ani buni nu trece un an în care să nu apară un articol care să aibă în centru formulări de tipul „o nouă pată de ruşine pe Universitatea din Oradea”. Fie că ne referim la cazuri de plagiat sau la profesori prinşi luând şpagă de la studenţi (cazul Romanul), în toate aceste situaţii imaginea instituţiei are de suferit mai mult decât imaginea celor vinovaţi. Iar imaginea instituţiei se răsfrânge asupra cadrelor didactice dedicate şi asupra oraşului.

 

Pornim de la o întrebare de bun simţ: cu ce e de vină universitarul orădean Cătălin Paşcu Moca, al treilea fizician român din istoria acestei ţări care a publicat articole ştiinţifice răsunătoare în prestigioasa revistă Nature, că lui Constantin Bungău îi trebuiau butoni de aur asortaţi la cravată? Ce vină are el şi alte câteva cadre didactice care îşi fac cinstit şi profesionist datoria şi care au muncit pentru a urca treptele universitare că şeful instituţiei a decis, ca şefa de la gostat, ca doamna bine coafată de la coadă, să încaseze tacâmurile de pui înaintea altora? Nu e de vină nimeni, doar că, în cercurile în care oamenii aceştia se învârt, în ziare şi la televiziuni se va vorbi despre o universitate coruptă în care însuşi şeful ei negociază ca bişniţarii la tarabă munca şi sudoarea angajaţilor. Se va vorbi că de pe vremea Unchiului’ nu s-au schimbat prea multe, că nu se mai vând diplome şi se „umflă” cifra de studenţi dar se avansează în grad pe pile şi relaţii, că nu ajunge să fii bun ca să reuşeşeti dacă nu ai „omul tău” acolo, bine pus, sau nu vii cu jumătatea de viţel ca să capeţi o bursă socială, cum îmi povestea că făcea un coleg de cămin pe vremea studenţiei mele. Că Bungău este sau nu vinovat este clar că asta o vor stabili instanţele, dar din perspectiva imaginii Universităţii din Oradea, tot răul care se putea face s-a făcut deja. Este totuşi curios că actualul rector nu pare să înţeleagă acest lucru. Asta în contextul în care, decanul Floare Chipea nu a stat prea mult pe gânduri şi a demisionat imediat după ce DNA-ul a făcut percheziţiile la Universitate. Constantin Bungău se putea retrage elegant, înainte de alegerile universitare, pentru a nu pune instituţia în situaţia jenantă în care se află astăzi. Nu s-a gândit nicio clipă că pune în balanţă imaginea a peste 19 mii de suflete, studenţi şi cadre didactice, cu dorinţa lui de putere? Naiv sau lacom a dus Universitatea exact acolo unde o lăsase Unchiul’ în ciuda spălăturilor şi vopselelor aplicate de fostul rector Cornel Antal. Ce mai rămâne de făcut? Poate o demisie ar mai „repara” ceva din onoarea proprie, că instituţia este deja condamnată.