În decembrie 1989, cei care au confiscat puterea au lansat și conceptul de democrație originală. Originalitatea democrației pe care au instaurat-o s-a dovedit atât de puternică încât, peste timp, a dat naștere unor paradoxuri naționale. Două dintre cele mai noi astfel de ciudățenii sunt:

Paradoxul I: În România anului 2017 a devenit posibil ca un fugar din calea justiției să decapiteze, la vârf, Serviciul Român de Informații.

Primul Corolar al Paradoxului I: Conform misiunii asumate, "SRI este autoritate naţională în prevenirea şi combaterea terorismului, previne și combate în mediul virtual agresiunile îndreptate asupra instituțiilor statului, previne şi combate ameninţările la adresa valorilor şi mecanismelor fundamentale ale naţiunii şi ţării, previne şi contracarează activităţile de spionaj şi culegere de informaţii, previne şi stopează infiltrarea în structurile politice, economice, financiare şi guvernamentale ale României a grupărilor ostile, protejează informaţiile cu caracter secret de stat, gestionate de autorităţi, instituţii publice şi persoane juridice." Așadar, una dintre persoanele cheie care avea atribuțiile de mai sus a fost măturată de un cetățean oarecare, a cărui calitate este aceea că se sustrage urmăririi penale. În mod normal, un "cap" al SRI ar trebui să fie de neclintit. Întrebarea care se desprinde, logic, de aici, nu este cum de un oarecare poate da de pereți cu unul dintre mai-marii SRI, ci dacă avem, într-adevăr, un Serviciu Român de Informații. Al doilea Corolar al Paradoxului I: Măturat de la conducerea SRI, mai-marelui instituției i s-a interzis accesul la documente și informații clasificate. Mai rămâne doar să sperăm că va da și amnezia peste el; altfel, generalul mătrășit va deveni, prin tot ceea ce știe (și știe, sigur, al naibii de multe) principala vulnerabilitate a siguranței naționale. Observație la Paradoxul I: se vede treaba că Justiția, în România, are o mână lungă, mână cu care, de pildă, a băgat pentru 10 ani la pușcărie o femeie pe care a găsit-o vinovată de o crimă pe care nu a comis-o și o a doua mână, mult mai scurtă, cu care se scarpină în cap în timp ce caută un inculpat fugar.

Paradoxul II: teritoriul actualei Românii a fost, în istorie, stăpânit sau aflat sub dominația mai multor puteri: otomană, rusă, austro-ungară, germană, polonă. Am scăpat de toate aceste stăpâniri și dominații și România a încăput pe mâinile românilor. Iar ultimii 70 de ani (socotind din 1947 încoace) de dominație a românilor de către români s-au dovedit a fi mai păguboși pentru România decât oricare dintre dominațiile străine.

Corolar la Paradoxul II: este posibil ca problema noastră istorică să nu fie aceea că ne-am aflat sub diferite stăpâniri străine ci aceea că ele, stăpânirile, s-au retras prea devreme.