Evoluția unui popor mic sau mediu depinde de doi factori: 1. evoluția conjuncturii internaționale și 2. evoluția structurilor interne de putere. În primul caz oricine se apleacă cât de cât asupra istoriei va vedea că evoluția istorică are rațiuni care încă scapă puterii de pătrundere a oamenilor.

În cei 2500 de ani de gândire scrisă nimeni nu a reușit să dibuie aceste rațiuni. Așadar, lumea este la cheremul unor factori pe care nu îi poate controla, de aceea nu-i rămâne decât să fie suficient de inteligentă pentru a dirija șuvoaiele și a se adapta evoluției. Popoarele mici, ca noi, nu au altă șansă decât să fie atente să nu le măture șuvoaiele istoriei, pentru care trebuie să fie destul de inteligente. Deci extern suntem la cheremul hazardului. Necazul este că încă nu am reușit să depășim defazarea de Europa, la ora actuală fiind singurii aplaudaci ai papagalilor internaționaliști. În ceea ce privește evoluția internă, noi, ca popor, nefiind încă capabili să votăm rațional, fiind rămași în stadiul reactiv emoțional suntem la fel la cheremul hazardului, ce personalități scoate hazardul din mânecă. Când vorbesc despre personalități, în acest caz, mă refer la liderii proeminenți și la masa corpului legislativ. PNL-ul este la ora actuală acefal și nu contează decizional pentru țară. Domnul Dragnea pe lângă calitățile vizibile, inteligență, pragmatism și spirit ordonat, are două slăbiciuni. Vă rog să-l priviți din semiprofil, are o figură de vulpe. Aceasta înseamnă șmecherie funciară, ceea ce îl predispune la a încălca legea ca mod de a fi. O fi învățat ceva din prezența la tribunal? Vom vedea. A doua slăbiciune derivă dintr-un orgoliu bine ținut deocamdată în frâu, dar care îl predispune la comportament dictatorial. În ceea ce privește corpul legislativ am urmărit cu atenție dezbaterile legislative și dincolo de demagogie nu se vedea substanță. Toți erau oameni de execuție. Lipseau oamenii de concepție, ori într-o situație complicată politic, social și economic, acea în care este România, este nevoie de oameni care să genereze soluții la probleme, să fie creativi, iar creativitatea nu are nimic de a face cu alinierea la un partid, la o platformă, ci cu carisma gândirii individuale. Și am să argumentez cu două exemple: platforma PSD-ului este elaborată, după spusele domnului Dragnea, de 70-80 de oameni, practic de toată crema partidului. Luăm în discuție Taxa Radio-TV. Faptul că din colectare sume importante de bani se scurg în buzunarele firmelor de distribuție electrică care îi transferă în metropole este anormal și aici domnul Dragnea are dreptate. Dar, a face dependentă televiziunea de un guvern care niciodată nu dispune de resurse financiare înseamnă a o înfeuda și a o periclita, ceea ce este profund antidemocratic. Ceea ce l-au sfătuit cei 80 de oameni nu a fost o soluție, adică nu poate împăca interesul stopării sângerării financiare de la o televiziune anemică financiar cu necesitatea principiului democratic. Însă, problema este cât se poate de simplă. Banii trebuie adunați de către instituții de stat care să-i verse în conturile Radio-TV. Primăriile, expresia locală a statului, colectează taxa radio-tv odată cu impozitele pe clădiri. Se știe exact câte locuințe și câte sedii de firme și instituții sunt, adună banii și fără să rețină nimic îi dirijează în conturile care îi așteaptă. În felul acesta bugetul celor două instituții care trebuie să fie emblematice pentru o democrație este previzibil, iar cheltuielile pot fi calculate exact. Un alt exemplu de eronată consiliere din partea celor care vor formula legi și reglementări este problema vaccinării copiilor. În primul rând, trebuie făcută diferența între vaccinarea copiilor și orice alt fel de vaccinări, copilul nedispunând de capacitatea de decizie. În al doilea rând, o boală infecțioasă este contagioasă, nu este o problemă de interes individual. Întâi să precizăm că o boală ca rujeola afectează cel mai adesea și creierul. În urma unei asemenea afectări copilul care poate s-a născut cu un potențial de inteligență superior va ajunge ca adult fie un prost liminal, fie un oligofren de-a dreptul sau chiar un epileptic. Un asemenea copil bolnav, mergând în faza inițială a bolii într-o clasă de grădiniță sau de școală, îi poate îmbolnăvii pe ceilalți. Dreptul lui și al tâmpiților (scuze!) săi părinți se limitează până acolo unde le poate face rău celorlalți. Închipuiți-vă, părinți care aveți un copil născut sănătos și care va ajunge oligofren sau epileptic. Este ca și când l-ai fi omorât. Ce i-ați face celui vinovat? Ce societate este aceea în care eu pot fi victima unor semidocți care își fac cultura pe internet sau a unor idioți fundamentaliști religioși? Sănătatea publică nu este o glumă, iar dacă crima prin violență este penalizată ca atare, acest gen de crimă de ce este „un drept democratic”? Vaccinarea copiilor trebuie dispusă prin lege. Iar rețelele de pediatrie și de cabinete școlare distruse de tot felul de miniștri care erau incapabili să înțeleagă sistemul, nefiind din sistem, trebuie refăcute, dacă se dorește binele generațiilor care vin. De aceea sunt circumspect (nu pesimist, deocamdată) în legătură cu raiul următorilor ani ai românilor. Și sunt cu mult mai multe de spus.