Repet lucruri comune. Banii sunt pentru o societate ceea ce este sângele pentru un organism. Când sunt prea puțini, avem anemie socio-economică până la blocare. Când sunt fără valoare, la fel. Când se acumulează în anumite zone ale organismului socio-economic în dauna altor zone se dezechilibrează societatea etc...

 

Centrul coordonator, motorul, sau dacă vreți inima acestui sistem circulator financiar este reprezentat de sistemul bancar. Acest sistem de pompe financiare aspiră banii din economie și societate și apoi îi pompează acolo unde este nevoie, menținând un nivel rezonabil de satisfacere a nevoilor din toate sectoarele și zonele socio-economice. Aceasta este în mare rațiunea socială de a fi a băncilor și așa s-au manifestat ele în vremurile normale de la înființarea acestora până destul de recent. Dar vremurile nu mai sunt normale, au luat-o razna rău. Barca omenirii este într-un balans periculos. Băncile sunt și ele o cauză a acestui balans. Băncile și-au pervertit rațiunea socială de a fi. S-au erijat în putere absolută, substituindu-se forțelor politice și militare. Ceea ce s-a întâmplat cu ,,criza financiar-bancară” a Europei de Sud (Grecia, Italia, Spania) este dovada manipulării statelor și popoarelor prin intermediul sistemului bancar. Statele respective (și altele) ,,belesc” popoarele în cauză pentru a umple golurile financiare făcute de ,,Centrala” băncilor, care de fapt este beneficiara acestor indirecte ,,delapidări” fabuloase a popoarelor respective. Ceea ce a făcut banca Elveției cu francul său împrumutat în tot răsăritul Europei la amărășteni, care visau și o casă, ca noi veniți în capitalism, nu a fost decât o uriașă pompă aspiratoare a resurselor financiare de la aceste populații. Lucrurile sunt cunoscute, dar, din păcate, la ora actuală, popoarele europene nu au decât conducători făcuți, iar nu născuți. Am mai spus-o, și cred în ceea ce spun, guvernele trebuie să pună la punct băncile. Sunt necesare legi care să oblige băncile să se limiteze la rațiunea lor socială de a fi și să corecteze cu duritate orice tentație de supraputere. Altfel lumea va ajunge rău. Am făcut acest drum lung pentru a semnala lipsa de minim interes față de nevoile naționale ale guvernanților noștri. Las la o parte crima (pentru care Ceaușescu ar fi fost împușcat și în portrete) făcută de către Partidul Distrugerii Sistematice a României, care sub conducerea zâmbărețului tată al tuturor hoților a decis donarea (înstrăinarea) băncilor statului român, înfingând un cuțit în spatele poporului român. Sunt în concediu și mă duc să-mi fac datoria patriotică de a subscrie la achiziționarea statuii Cumințenia Pământului a lui Brâncuși. Dau bani și surpriză. Gestul costă 3% din banii depuși. Este o nerușinare fără seamăn taxarea unui gest de solidaritate publică. Aceste bănci care îți folosesc banii te obligă să plătești taxă pentru că îți folosesc banii. Adică, prin comparație, mă duc la restaurant, mănânc și beau pe săturate și pe urmă cu ajutorul legilor și al poliției îl oblig pe proprietar să-mi plătească o taxă pentru că am binevoit să-mi tocesc dinții cu mâncarea lui. Repet, sunt necesare, pe plan internațional, legi care să pună căpăstru băncilor, astfel vom ajunge cu toții sclavii băncilor (pe jumătate deja suntem). Revenind la guvernanți. Au de recuperat o jumătate de miliard de euro de la pușcăriașii care ne făceau cu degetul pe ecranul televizorului, mustrându-ne, și în aceste condiții cer populației ,,dați un leu pentru Ateneu”. Necinstit. Dacă acceptăm rațiunea că ,,un leu de la fiecare” va face din statuie un bun național, de care în veci să nu se poată lega nimeni și atunci inițiativa guvernanților este nepatriotică. Adică 3% din 6 milioane de euro înseamnă 180.000 de euro. Pentru bănci este un mizilic. Dar acest mizilic vine din buzunarul celor de condiție medie sau al săracilor și nu al îmbogățiților români. În al doilea rând, dacă orice serviciu bancar trebuie plătit, de ce nu au drenat acești 180.000 de euro spre CEC, singura bancă rămasă românească. Fiecare ban în plus întărește o bancă. Dar tehnocrații sunt birocrați cărora birocrația europeană și comunismul cultural occidental le-au scos din piept inimile de români și le-au înlocuit cu puturoase motorașe indiferente, care funcționează după reguli tehnice total lipsite de sentimente.