Au trecut şi alegerile astea. După cum vedeţi, le-am supravieţuit. Nici măcar penibila performanţă a PNL n-a făcut gaură-n cer. Mult mai interesant a fost cazul şefului secţiei de votare care, acum o săptămână, s-a prezentat beat la datorie. Luat la întrebări, omul a declarat că treaz nu poate suporta nici măcar această minimă formă de complicitate cu clasa politică.

 

* Într-o primă reacţie după aflarea rezultatelor, Alina Gorghiu a declarat că întreaga conducere a PNL „a vrut să demisioneze”. Până când chestia asta să se întâmple cu adevărat au mai trecut trei zile. Ce i-a împiedicat pe liderii liberali să facă gestul de onoare promis încă din „secunda doi”, cum spunea un alt clasic în viaţă al politicii noastre? Convingerea fermă că sunt unici şi de neînlocuit, la fel ca majoritatea politicienilor noştri. Rămâne ca savanţii să explice cum de, având numai personalităţi politice cu valoare de unicat, avem o viaţă aşa de că...?! * Nu cred că e bine să ne grăbim să spunem că ţara s-a colorat în roşu. Una din posibilele explicaţii ale eşecului liberal ar putea fi sloganul acestora: „România înainte!”. Or fi fost unii care şi-au adus aminte de poanta aia care zice: „Înainte! Că înainte era mai bine” şi au votat „înapoi”. * Raluca Turcan a fost aleasă, în unanimitate, preşedinte interimar al PNL. Dar, cum se obişnuieşte la noi, nici unanimitatea aceasta n-a fost tocmai... unanimă. Deputatul Daniel Zamfir a declarat: „Doamne Dumnezeule, ne distrugem pe noi înşine!”. Alţi liberali, mai discreţi, au început să-i numere şefei operaţiile estetice, zilele câte i-au mai rămas la cârma partidului şi chiar să caute periuţa de dinţi despre care ea însăşi spunea că ar fi fost „uitată de Theodor Stolojan în propria-i valiză”. * Ca orice om, preşedintele Iohannis are şi zile mai proaste. În prima sa intervenţie publică după alegeri, şeful statului a spus că: „Chestiunea cu legea e o chestiune secundară” şi că invitaţiile către partide, pentru consultări, „nu le-am trimis încă, dar cu sprijinul dumneavoastră (al mass-mediei), vor auzi toţi”. Te pomeneşti că şi protocolul oficial o fi o „chestiune secundară”, cam ca şi cum pare că e legea pentru domnia sa. Atunci nu poţi să nu te întrebi ce e cu adevărat important pentru domnul preşedinte. Ceea ce decide el, pentru că e „şef”?! * PSD nu s-a dus la Cotroceni. Fiindcă nu ştie să facă altfel, Tăriceanu nu s-a dus nici el. Chiar dacă, pe fond, Liviu Dragnea are dreptate şi preşedintele s-a pripit cu declanşarea consultărilor, nu se face să refuzi invitaţia unui şef de stat. Nici lui nu i-a plăcut gestul lui Iohannis de a-i pofti, la 1 Decembrie, pe unii în tribuna oficială, pe alţii în afara ei. * Dar, chiar aşa, de ce s-a grăbit preşedintele să cheme partidele înainte de finalizarea numărării voturilor? Probabil pentru a abate atenţia de la scandalul izbucnit în PNL după dezastrul „guvernului său”. * Ţipete şi bufnituri au răzbit totuşi până în stradă. Preşedintele PNL Călăraşi spune apăsat că „Cioloş e de vină”. Frumos! L-aţi luat, l-aţi uzat, l-aţi aruncat. Poate că singura vină a premierului e... bigamia, politică desigur. Ar fi făcut o figură mai frumoasă în fruntea USR. Dar cine stă cu şezutul în două luntri... de regulă, se udă. * Cică Dragnea i-ar fi propus lui Cioloş şefia SIE, doar ca să amâne aplicarea unor anumite prevederi din Codul Fiscal, prevederi care ar putea încurca socotelile bugetare ale noii puteri. Sigur că premierul încă în funcţie a spus că el nu se atinge de legi, fapt care l-a determinat şi pe preşedintele PSD să declare că nici el nu se atinge de programul de guvernare. Nu cumva să ne trezim că promisiunile electorale vor rămâne şi ele de neatins! * Abia intrat în Parlament, USR are deja probleme. Clotilde e de vină. Pe la începutul săptămânii i s-a năzărit că ea ar fi „adevăratul lider al USR”. Apoi Nicuşor Dan a făcut imprudenţa să nu o ducă cu el la Cotroceni. A doua zi, Sergiu Moroianu, soţul doamnei Armand, a scris pe Facebook o lungă epistolă în care se vorbeşte despre bani rătăciţi prin campanie, interese oculte şi, nu se putea fără!, dubioase relaţii cu Soros, zis Satana. În trei zile, Moroianu a şi fost executat. „Grave prejudicii de imagine aduse partidului.” Dar asta n-a fost tot. Trezindu-se fără cei mai importanţi bărbaţi din viaţa ei, Sergiu şi Dan, Clotilde Armand a răbufnit: „Eu sunt mai populară şi mai apreciată decât Nicuşor”. Deci soţul „vinovat” n-a scris tocmai de capul lui?! Acum întrebarea fundamentală în ceea ce priveşte USR a devenit: mai creşte sau se risipeşte? * Hopa! Şi Ponta riscă să devină istorie. Cel puţin aşa zice unul din colegii săi de partid din Olt. Paul Stănescu, preşedintele filialei PSD, îl acuză pe fostul premier că a jucat la două capete şi că, fără susţinerea acestuia pentru PRU, social-democraţii ar fi avut singuri procentele electorale necesare formării unei majorităţi parlamentare. În ceea ce priveşte istoria şi viitorul lui Ponta, poate ar trebui întrebat şi Liviu Dragnea. * Apropo de majoritatea absolută, cică vreo zece parlamentari ALDE ar fi gata ca, la nevoie, să se sacrifice, punând, nu-i aşa?, interesele ţării mai presus decât ale lor şi ale partidului, să se înscrie în PSD, pentru a-i da acestui partid numărul necesar de parlamentari. Nicio minune, ăştia de la ALDE sunt ca apa, nici măcar sfinţită. Ei iau forma vasului în care sunt puşi, indiferent că are toarta pe stânga sau pe dreapta. * Veste mare, foarte mare, UDMR nu intră la guvernare! Oare să se fi îmbuibat destul sau n-or avea încredere că PSD nu se va face de râs? * La Arad, aripa Falcă luptă cu aripa Seculici. Stolojan zice că întreaga campanie a fost o greşeală, pusă în scenă de „incompetenţi”. La Constanţa trei vicepreşedinţi au demisionat, exasperaţi de conducerea care, considerându-se indispensabilă, e ca lipită de scaun. În Maramureş, Biroul Permanent al PNL a demisionat in corpore. Doar preşedintele Mircea Dolha şi, evident, „clanul” Cherecheş se ţin de funcţii. Vicepreşedintele PNL, Radu F. Alexandru, e de părere că dezastrul ar fi opera Alinei Gorghiu şi a „laşilor” care n-au avut curajul de a i se opune. Şi, în fine, dar nu definitiv, la Galaţi toţi şefii filialei municipale au demisionat, cerând la rândul lor demisia preşedintelui organizaţiei judeţene. Până la urmă, rezistenţa asta a celor care au pierdut alegerile e chiar înduioşătoare. Nu s-ar da duşi din funcţii pentru nimic în lume! Principiul pare clar: „Partidul moare, dar noi nu ne predăm!”. * Nu-i bai, noi să avem sărbători fericite! *