În secolul XX s-a produs un fenomen social bipolar straniu în istoria omenirii. În timp ce răsăritul Europei era stăpânit de comunismul ideologic, care presa individul din exterior, nealterându-i conștiința de sine, apusul Europei a reacționat consonant, dezvoltând o filosofie exact opusă comunismului cultural, care erodează dinspre interior mintea și sufletul oamenilor.

 

Consecința acestui comunism cultural este negarea valorilor creștinismului, în fapt bulversarea scalei valorilor tradiționale ale lumii creștine, pe unele negându-le, pe altele cancerizându-le. Așa s-a ajuns prin comunismul cultural la democrația ușilor deschise, la căsătoria între persoane de același sex, la legalizarea eutanasiei, la legalizarea consumului de droguri, la industria pornografică, la televiziunile „cur și țâță”, la mila față de criminali și disprețul față de victime și la toate cele asemănătoare. Această pecingine pseudo-spirituală are ca direcție erodarea totală a temeliilor lumii albe creștine de până acum, pentru a o prăbuși în haos. Haosul ar duce la disperarea miliardelor de creștini, care ar accepta orice pentru a se ieși din haos. Atunci ar fi momentul ca înțelepții lumii să ofere noul model de organizare a lumii și religia la care să se convertească disperații de haos și promiscuitate. Doar că lucrurile nu sunt atât de simple pe cât le-a părut înțelepților. Există încă popoare cu instinct de conservare. Lăsăm la o parte mult peste miliardul de chinezi, care încă sunt apărați (culmea!) de comunismul ideologic și mult peste miliardul de hinduși a căror lume este departe de aceste probleme, sutele de milioane de budiști pentru care creștinismul cu valorile sale, mozaismul și confuzia comunismului cultural sunt simple prostii, precum și aproape miliardul de islamici care luptă cu fanatism sângeros împotriva a tot ce vine dinspre geografia comunismului cultural. Rămânem în arealul albilor. Rusia a fost, este și va fi naționalistă. Anglia a simțit din instinct pericolul și se retrage, apărându-și identitatea și valorile. America, prin clasa mijlocie, a simțit pericolul și întoarce spatele comunismului cultural. Franța, Olanda și Germania au partide naționaliste anticomunism cultural și care sunt cu un pas pe treptele guvernării. Moldova și Bulgaria au ales proRusia. Serbia a făcut, pe teritoriul său, manevre împreună cu armata rusă. Ungaria este naționalistă. Slovacia și Cehia au devenit proruse. Peste Marea Neagră, Turcia este naționalistă. Ucraina este mai naționalistă decât toate la un loc. Rămâne Marea Neagră, dar și aceasta a început să fiarbă. Orban a făcut Ungaria simpatică Rusiei, prin Putin. Acum l-a câștigat de partea sa pe Trump. Cu Germania ungurii au relații speciale istorice. Prințul Charles vine în secuime și Transilvania, nu în România. Presa britanică... Cine contează? Unde suntem? Cine ne conduce? Ce politică externă și internă avem? Suntem singurii care am rămas cu papagalii idioți ai comunismului cultural pe cap. Lumea de după al Doilea Război Mondial a îmbătrânit. Instituțiile sale internaționale sunt depășite. Lumea scârțâie din încheieturi, se pregătește de reorganizare. Vom rămâne sub dărâmăturile lumii vechi sau vom rămâne în afara lor? Democrația porților deschise se dovedește cu fiecare zi ce trece a fi doar o cupă de otravă. Nu poți să accepți că în orice moment oricine poate fi omorât doar pentru a susține ceva ce nu intră în logica naturii, gargare cu intenții ascunse. Penibilitatea oficialităților germane a devenit hilară. Abia acum începe dansul Germaniei și al Europei. Fiecare pasăre pe limba ei piere. Iar naționalismul spre care se îndreaptă lumea nu este unul ideologic și șovin, care și ele sunt depăşite istoric, ci un naționalism economic. Suprapopularea lumii duce spre confruntarea pentru supraviețuire. Din păcate, se pare că Maltus a avut dreptate!