Primul motiv pentru care nu voi alimenta pușculița statului: ceea ce s-a petrecut în România ultimilor 26 de ani m-a făcut să nu mai am încredere în Statul Roman. Toți cei ce s-au perindat pe la butoane, indiferent de coloratura politică, au fost doar pe luat, mâncat, băut..., iar noi restul ce am mai rămas prin țară suntem pentru ei doar ornamente.

 

Spre exemplificare: în anul 2007, conform unor analize ale unor specialiști în domeniu, în România mai erau 1.000 de societăți comerciale cu capital de stat și vreo 54 de companii cu statut special. Valoarea activelor acestora era estimată la 1.500 miliarde de dolari, ceea ce reprezenta Produsul Intern Brut al României pe zece ani. Ce-au făcut ticăloșii? Au coborât valoarea acestora la 5 milioane de dolari, adică de vreo 3.000 de ori mai puțin. Un astfel de jaf nu am cunoștință să se mai fi produs undeva în lume (pe cei care au o altă opinie, înainte de a o exprima, i-aș invita să studieze arhivele FPS-ului, AVAS etc.). Principala grijă a celor ce au condus această țară a fost scoaterea unor legi pentru a se feri de răspundere, adică pentru a-și asigura imunitate, pentru a-și stabili salarii, indemnizații, concedii, prime, pensii speciale... nu i-ar mai răbda pământul.

După această scurtă introducere privind jaful, minciuna, trădarea, manipularea, susținute admirabil de vânduții din presă, de ONG-uri (plătite din exterior dar și din bugetul de stat), niște trompete care îi prezentau pe hoți ca apărători ai capitalului și democrației, iar pe cei ce se opuneau jafului îi înfiera ca mari comuniști, securiști, vânduți rușilor, incapabili de a realiza ce bunăstare va cădea pe capul românilor, voi prezenta al doilea motiv pentru care nu voi da niciun ban pentru „Cuminţenia Pământului”.

Trebuie să precizez că nu sunt un specialist în domeniu. Pentru mine sculptura, pictura, dacă redau cât mai fidel realitatea a ceea ce prezintă, sunt frumoase și valoroase. Nu mă entuziasmez în fața unei picturi abstracte, așa cum nu demult era prezentat în media un tablou „de o valoare extraordinară” mâzgălit de o maimuță. Dar revenind la „Cumințenia Pământului”, am să vă prezint ceea ce am descoperit pe internet, citez: „În anul 1957 Statul Român a cumpărat această statuetă de la proprietar cu prețul a trei vile. Prețul reprezenta valoarea de piață de atunci a lui Brâncuși. Această tranzacție este amintită de dna Doina Lemny, doctor în istoria artelor, muzeograf-cercetător la Muzeul Național de Artă Modernă, Centrul Pompidou din Paris într-un interviu acordat Agerpres. Cum-necum, statueta este redată de justiția din România rudelor fostului proprietar. La câte retrocedări dubioase s-au făcut în ultimii ani, de ce ne-am mai mira? Cu ceva vreme în urmă moștenitorii se oferă să revândă statueta Statului Român. Între timp, două expertize au stabilit valoarea ei la 4-5 milioane de euro, însă ministrul Culturii din acea vreme nu a fost mulțumit și a cerut o nouă expertiză, care a spus sec, 11 milioane de euro. Cum 5 milioane i s-au părut prea puțin ministrului, acum a acceptat cu entuziasm expertiza de 11 milioane de euro, iar moștenitorii au zis că sunt patrioți și o vând românilor” (sursa www.contrasens.com - Răzvan Bibire).                                                                                                   

Mai sunt și alte variante în ceea ce privește această statuetă. Spre exemplu, în septembrie 2014 a fost făcută o expertizare care a stabilit o valoare de 20 milioane de euro, dar, din mărinimia lor, moștenitorii acceptă suma de 11 milioane de euro. În concluzie, ceva pute în această afacere a Guvernului României. Dar noi, ornamentele, nu trebuie să știm prea multe, noi doar trebuie să dăm banii, de împărțit, îi împart ei.

Mă întreb și vă întreb: nu-i este rușine acestui așa-zis stat de drept să mai cerșească bani din buzunarele și așa goale ale românilor, în timp ce de milioanele și miliardele de euro furate nu se atinge nimeni, deși o parte din hoți au fost dovediți?