M-am oprit la cazul patologic social Oprea, deoarece este un caz tipic, care definește realitatea politică românească. Trei caracteristici definesc profilul mediu majoritar al decidenților politici și sociali români actuali.

Întâi sunt parveniții social, pe cale politică, nici unul prin afirmare profesională sau propulsat de alte valori sociale. A doua caracteristică este aplecarea spre abuz în funcție și comportament conex Codului Penal. În raport cu ciocoii vechi, ciocoii sec. XXI se revendică din Occident, dar au apucături din Levant. A treia caracteristică este pretenția de a se situa deasupra legii. Adică sunt singurii care pretind că au dreptul să încalce Constituția. Aceasta scrie negru pe alb că nimeni nu este deasupra legii, dar ei se consideră deaspura legii, iar partidele vechi post-decembriste umilesc Constituția și se opun sistematic aplicării legii, pentru membrii lor, dar sunt vehemenți când este vorba despre oamenii de rând. Pentru a putea rămâne deasupra legii, oamenii politici din partidele în discuție au creat legi și reguli care fac imposibilă înnoirea clasei politice. Întâi au reintrodus votul pe liste. Votezi lista și nu omul. Lista este întocmită de către ei pentru ei. Populația nu are altceva ce vota astfel, decât ce au hotărât ei înșiși, adică pe ei. Aruncă praf în ochi afirmând că au scos o lege, în care un partid se poate înființa de către trei oameni, deci că orice nemulțumit poate face un partid și poate candida. Numai că, această „democratizare” este rapid anulată de alte prevederi legale. Adică un partid ca să poată intra în cursa electorală are nevoie de 185-190.000 de semnături, ceea ce presupune un aport de partid puternic, care să acopere riguros întreaga țară, cu cartiere în orașe și sate în provincie. Acest lucru este un handicap aproape imposibil de depășit de către partidele mici, care au nevoie de ani de zile, pentru a crea un astfel de aparat de partid. Așa încât legea cu „3 oameni și gata partidul” devine o gogoriță antidemocratică. Dar, în felul acesta poporul român devine captivul vechilor partide post-decembriste pline de penali. În interiorul partidelor, așa cum oricine a putut vedea în acești ani, la tv, nu există niciun fel de viață democrată. Orice abatere de la „corectitudinea politică” (recte dispoziția șefului) este penalizată cu excluderea așadar. Înnoirea clasei politice din interiorul partidelor este imposibilă. Desigur, dizidenții partidelor fac pui ale acelorași partide, dar cu aceleași apucături. Dacă apare un partiduț nou, nu un pui de partid vechi, sunt angajați lătrători de profesie, care ies imediat în presă, mai ales pe ecran și calomniază și etichetează făcând aceste partiduțe, încă nematurizate pe deplin, fie extremiste, fie chiar fasciste, fie „fripturiste” și te mai miri cum, după principiul „aruncă cu suficient noroi pentru că în final garantat vor rămâne pete”. Scopul calomnierii este ca nu cumva partiduțele noi să îi ademenească pe nemulțumiți, sau să le fure din electorat. Și așa rămân toate cum au fost. Practic țara este ținută în sclavia plevei umane, pe care seismul social decembrist a scos-o la suprafață. România are nevoie de un nou început, astfel răul a prins asemenea rădăcini încât este peren, iar ciclurile electorale nu sunt pentru lințoliul politic care acoperă țara decât un festival din 4 în 4 ani.