Se tot proclamă sus şi tare moartea pasiunii politice în rândul cetăţenilor patriei. Argumentul invocat este absenteismul electoral. La prima vedere pare un argument imbatabil, dar lucrurile nu stau chiar aşa. Faptul că oamenii nu se mai duc la vot nu înseamnă că ei nu se mai înfierbântă politic. Există mulţi scârbiţi de politică care nu se vor duce la vot, dar care butonează pătimaş pe la talk show-urile politice sau urmăresc presa pe internet. Şi atunci de ce nu votează? Pentru că sunt conştienţi de inutilitatea votului lor. Au ajuns la un nihilism total şi din tot interesul pentru politică a rămas doar curiozitatea aproape erotică de a privi circul politic la televizor.

Conştiinţa de cetăţean responsabil care prin votului său poate să schimbe ceva a fost făcută praf de toţi cei votaţi după 1990, a rămas doar politica pe televizor, care datorită mahalalei tot mai evidente a devenit un fel de reality show aducător de rating. Show-ul politic naşte rating, dar nu şi votanţi. Dacă e să ne aducem aminte, până în 1996 aveam doar TVR-ul cu dezbateri plicticoase şi constipate şi, cu toate acestea, procentajul la vot era unul semnificativ. Acum oamenii au parte de supertalk show-uri stridente, dar se abţin de la vot. E un paradox la care a contribuit din plin eşecul clasei politice, iar din mizeria acestui eşec s-a putut naşte mizeria mahalalei tv. Pasiunea politică în România n-a murit, iar diminuarea numărului de votanţi nu exprimă acest fapt. Absenteismul ridicat nu înseamnă că excitaţia politică a cetăţeanului român a dispărut, doar că ea se manifestă acum cu mâna pe telecomandă.

Cei care fac istoricul votului de după 1990 spun că la început a fost votul în orb pentru Iliescu, după care votul politic anticomunist, ulterior votul negativ vizând răul cel mai mic, iar acum nu mai există decât votul cumpărat. E parţial adevărat, deoarece, chiar dacă se cumpără voturi, există mulţi votanţi vechi care vor vota şi de data asta politic sau negativ. Băsescu, care-l atacă de zor pe Ion Iliescu, va aduce voturi politice din categoria anticomunişti. În ceea ce priveşte votul negativ el va fi prezent şi de data aceasta, doar că-şi va schimba orientarea, unde în 2004 îl aducea pe Băsescu la putere, acum are şanse mari să-l dea jos. Vot politic, negativ sau cumpărat va exista la fiecare alegeri.

Dacă Băsescu ar pierde acum, timp de patru ani s-ar putea purifica în calitate de lider al opoziţiei şi la următoarele alegeri va da lovitura din nou, atât prin vot negativ şi politic, cât şi prin vot cumpărat.

În definitiv nu ar fi o problemă tipul votului sau absenteismul, importantă e calitatea votului şi nu cantitatea. Oamenii pot vota şi prost, iar politicienii au nevoie de marea masă şi nu de nihilişti scârbiţi care stau în fotoliu şi fac paralele cu alte epoci istorice la fel de ticăloase, după care înjură cu dispreţ intelectual etnogeneza corcită şi păcătoasă.

În 1990, când unii reprezentanţi ai dreptei propuneau votul cenzitar, erau scuipaţi cu ură de clasă. E drept că el nu poate fi introdus pentru că intră în contradicţie cu principiile democraţiei care pe lângă părţile pozitive asigură şi drepturi pentru toţi proşti. Însă pentru a vorbi de un sistem de vot inteligent şi eficient ai nevoie de oameni inteligenţi şi eficienţi în folosul cărora să vină acest tip de vot. Nu e cazul nostru.

În concluzie, în România, că sunt mulţi votanţi, că sunt puţini se votează la fel de douăzeci de ani şi se votează aceeaşi oameni. Cercul vicios se învârte ca un carusel beat. Sătui de manipulare unii au spus pas mersului la vot, dar au devenit captivi show-ului politic tv, iar în loc de apăsat ştampila de vot acum apasă tasta numerică a telecomandei. Fericiţi cei puţini, care se pot sustrage total manipulării, nemergând la vot şi neprivind circul tv...