La Fânațe, sat situat în sudul județului Bihor, la confluența cu județele Alba și Arad, apărea, în luna decembrie a anului 1935, primul număr al unei reviste lunare de cultură pedagogică, „Rânduri”, sub direcția lui Rânkitză Bratu, învățătorul de atunci al satului.

 

Redactor responsabil era preotul satului, Alexandru Nica, iar administrator, Ioan Aron, fiu al satului, pe atunci inspector școlar la Arad.

În anul 2008, Revista „Rânduri” a fost retipărită la Editura Brevis, Oradea, într-o ediție anastatică, pregătită și îngrijită de prof. Constantin Butișcă, care semnează și prefața acestei lucrări. Pe coperta  revistei, apar școlarii satului Fânațe din anul 1935.

„Nu avem știință despre o altă revistă care să fi apărut în perioada interbelică într-un alt sat al țării, fapt care face revista de la Fânațe, „Rânduri”, cu atât mai merituoasă”, afirmă autorul publicației.

Fondatorii revistei își declarau intențiile încă de pe prima pagină a numărului 1, precizând, chiar din articolul redacțional („Pentru Rânduri”), ce ar fi de dorit „să cetim”: nimic de politică, nimic din ceea ce strică, moravuri bune, din vremurile străbune, numai ce ‘ntărește românul noi dorim…

Din celălalt material al acestei prime pagini („Îndemn spre culmi”), spicuim: „Prin spirit să căutăm a regenera spiritul, iar mica realitate a ființei noastre s-o contopim în trupul gigant al frumosului… Iată se face ziuă… Cel ce fuge de lumina ei e sortit întunericului, iar întunericul e moarte și confuzie”.

Încă de la început, revista de la Fânațe și-a conturat destul de clar rubricile principale: Popularizarea tradițiilor românești; Prezentarea problemelor educative ale tineretului; Versuri și epigrame, Umor, Prezentarea revistelor și cărților primite la redacție, Cronica literară, Redacționale și administrative.

Printre semnatari, de la început se remarcă B. Danubiu (pseudonim al învățătorului Bratu, originar de la Dunăre, de la Turnu Severin), Ioan Aron, care semna cu pseudonimul „Nora” (numele lui de familie întors), Rilu Popovici, Sergiu Ludescu, George Leona, Florin Lăzureanu, Vasile Sala (Țilica din Vașcău), Florina Stănică, N. Bocu, Vasile Tiba, Ștefan Bălă, Constantin Borc și Miron Mechiu (revizori școlari), O. Drimba, Lazăr Onchiș, Gabriel Țepelea (parlamentar după 1989), Ion Bradu (folclorist) și mulți alții.

După un scurt răgaz, revista „Rânduri” a reapărut, în octombrie 1936, la Beiuș, sub numele de „Crișul Negru – revistă de cultură”.

Revista, editată tot la Tipografia „Doina”, apărea în format broșat, și avea 32 de pagini.

Au pornit, deci, de la Fânațe (și apoi din Beiuș), spre cititorii din toată țara 17  reviste.

Cum a fost oare posibil ca într-un mic sat de munte, cu resurse neînsemnate, să apară o revistă de cultură și învățământ?

Cea mai plauzibilă explicație ne-o oferă sătenii, pe care învățătorul Bratu i-a avut elevi. Dintre aceștia, Irina Nelului Sofii, de la nr. 29, Floarea Cioachii, de la nr. 45, Marișca Haiului, de la nr. 53, Ionu’Ciorânghii, de la nr. 61, Laie lui Ionaș, de la nr. 94, își mai amintesc cât de activ era învățătorul lor de atunci. Grădina școlii era foarte bine gospodărită, școala avea o formație de teatru cunoscută în împrejurimi, învățătorul era bun prieten cu preotul Alexandru Nica și ambii cu revizorul școlar de la Arad, Ioan Aron, învățător originar din sat, de la nr.69.