Sub auspiciile cunoscutei edituri orădene „Aureo”, a apărut de curând o frumoasă şi interesantă carte de poezie, intitulată sugestiv „Clepsidra vieţii”, oferită cititorilor de către doamna Stella Chişiu Mangra din Oradea şi lansată cu succes în cadrul cenaclului Baroului Bihor.

         

Volumul ilustrează semnificativ sintagma antică „pantha rei” - „totul curge”, tălmăcind firul fremătător al curgerii clepsidrei vieţii prin reconstituirea celor mai însemnate trepte ale călătoriei de o viaţă a autoarei, presărate cu adânci reflexii filosofice universaliste, cu dramatice incursiuni imaginare în miezul clocotitor al Facerii Lumii, cu preluarea şi prelucrarea originală a unor teme reprezentative ale câtorva mari artişti şi gânditori de geniu din patrimoniul cultural românesc şi universal, cu portrete şi chipuri dragi ale celor mai apropiaţi sufletului său, cu imnuri închinate iubirii, cu pagini de reverii şi descrieri candide pline de gingăşie şi culoare, cu şiraguri de amintiri revelatoare.

Astfel, poeziile scrise pe parcursul a aproape şapte decenii, s-au personalizat ca file ale unui memorial de trăiri, un jurnal pe cât de sincer şi deschis, precum o spovedanie, pe atât de expresiv, profund personal şi original ca modalitate de prezentare. Este, poate, într-o oarecare măsură şi reflexul unei gene pe care poeta o moşteneşte, fiind strănepoată a mitropolitului cărturar Vasile Mangra al Ardealului.

Dar cel mai grăitor se defineşte însăşi Stella Chişiu Mangra în motto-ul cărţii sale:

„Nu mă număr printre poeţii ţării mele,

Sunt doar un om obişnuit, fermecat

De-al vieţii şi-al fiinţei umane miracol,

Încercând să vrăjesc, să cuceresc clipa

Dând glas mirărilor, trăirilor dulci, fiorului sfânt

Şi pe strunele fiinţei mele cu arcuşu-mi firav cânt.

Am închis în tine dulci trăiri,

Vise, speranţe, suferinţe,   

Ca să poţi zbura în lume şi prin timp

Fără mine, dar după chipul şi asemănarea mea,

Tu, carte, sfântă spovedanie.”     

Iar în final, luându-şi un cald şi apropiat rămas bun de la cititori, îşi socoteşte poeziile ca pe un dar pe care îl oferă cu generozitate prietenească, spre a le aduce tuturor bucuria şi satisfacţia de a se înălţa şi ei sufleteşte admirând ceea ce autoarea numeşte cu atâta îndreptăţire:

„Visul splendid al vieţii,

Micul meu zbor

Prin marele Univers.”

Dorel Octavian RUSU