Realitățile Războiului din Ucraina au fost reflectate în țările europene în funcție de pregătirea experților, a diplomaților și a mijloacelor de informare în masă. În România, ministrul de Externe Titus Corlățean a sprijinit, fără să își dea seama, una dintre manipulările Moscovei mai mult decât a făcut-o Ungaria.

 

Euro-Falia lui Armand Goșu, cartea lansată la Oradea pe 3 noiembrie 2016, care adună articolele din Revista 22 și Contributors, prezintă situații aproape incredibile, explicabile, dacă ne gândim că România este singura țară din spațiul ex-sovietic care nu are, nici la ora actuală, experți în acest domeniu. Bunăoară, în februarie 2014, Ministerul Afacerilor Externe a făcut o gafă de proporții, România ajungând a fi singura țară NATO care a susținut argumentele rușilor care pregăteau invadarea Ucrainei.

„Cu o zi înainte de a semna în cartea de condoleanțe deschisă de Ambasada Ucrainei la București, ministrul Titus Corlățean, potrivit comunicatului MAE, „a exprimat preocuparea față de abrogarea de către Parlamentul Ucrainei a Legii privind principiile politice de stat în domeniul lingvistic”. Luni, 24 februarie, MAE revine cu un nou comunicat, parcă inspirat de declarația de trei pagini a ministerului rus de Externe, din aceeași zi. În aceeași dimineață, comisarul OSCE pentru minoritățile naționale, Astrid Thors, a difuzat la Haga, un comunicat, dar pe un alt ton, afirmând că abrogarea legii limbilor regionale „ar putea duce la îngrijorări suplimentare”. (...) Joi 27 februarie, este chemat la MAE ambasadorul Ucrainei la București”, amintește Goșu în Euro-Falia.

În realitate, „votul pe proiectul legii de abrogare a Legii limbilor regionale n-a avut consecințe. Președintele interimar, Aleksandr Turcinov, a blocat actul normativ cu veto, cum a și anunțat că va face. Din 23 februarie, în mediile diplomatice de la Kiev s-a știut că proiectul va fi blocat de președinte. Mai mult, o ambasadă străină a și comunicat MAE la București că legea limbilor regionale nu va fi abrogată pentru că președintele interimar va bloca prin veto decizia Radei. Cu toate acestea, România s-a comportat precum Rusia de parcă legea ar fi fost abrogată. Chiar și cu ocazia discuției telefonice dintre miniștrii român și ucrainean de Externe, de marți, 4 martie, Titus Corlățean a exprimat „preocuparea” față de situația creată prin abrogarea legii limbilor regionale și, două rânduri mai jos - surpriză! - „a luat notă de decizia președintelui interimar de a nu promulga decretul de abrogare”. Dacă într-un paragraf al comunicatului legea este abrogată, în următorul ministrul află că nu este. (...) Nu doar România s-a bâlbâit cu această ocazie. Bulgaria și Ungaria și-au exprimat și ele nemulțumirile față de abrogarea legii, dar au înțeles că s-au grăbit. Însă România a perseverat. Când acuză nerespectarea drepturilor minorităților, abrogarea legii limbilor regionale, presiunile la care este supusă minoritatea etnică rusă și rusofonă, Kremlinul construiește un pretext pentru intervenția militară împotriva Ucrainei. Asta e tactica Moscovei. Dar Bucureștiul? El de ce face același lucru? Are și el nevoie de un pretext?”, se întreabă retoric Armand Goșu.

 

Costuri și manipulare mass-media

Tot în martie 2014, Goșu face o analiză a costurilor anexării Crimeii. „Anexarea nu poate fi decât un obiectiv minimal al președintelui Putin. Crimeea înghite mari sume de la bugetul central. Dată fiind corupția și criminalitatea din peninsulă, Moscova va trebui să aloce 3-4% din bugetul federal autorităților de la Simferopol. Pierderea Crimeei va deschide o rană pentru Ucraina greu de vindecat. Potrivit unui sondaj difuzat la 9 martie, peste 77% din cei intervievați vor aderarea la UE și nu mai puțin de 70% la NATO. (...) Obiectivul maximal al Moscovei, dictat de rațiuni strategice, este finlandizarea Ucrainei, transformarea ei într-o zonă tampon între Rusia și Occident. Consecințele economice ale sancțiunilor vor avea un impact puternic asupra Rusiei. Teama că Europa este dependentă de Rusia, iar Moscova trebuie lăsată să ocupe pe cine vrea, ca nu cumva să se supere și să taie gazul, este ridicolă. Mai bine de jumătate din bugetul federal este format din vânzarea resurselor energetice, în special petrol și gaz. Însă majoritatea țărilor UE au redus importurile de gaz din Rusia. Se afirmă adesea că Rusia va întoarce spatele pieței europene și va exporta în China. Într-adevăr, China este un mare consumator. Ea cumpără gaz turkmen la prețul de 110-120 de dolari pentru 1.000 m3, de trei ori mai ieftin decât vinde Rusia în Vest. De altfel, Gazprom negociază cu China de cinci ani și nu se înțeleg la preț. Recent, China a început exploatarea gazelor de șist cu tehnologie americană. Deci, e puțin probabil ca gazul rusesc să ia drumul Chinei” susține analistul.

Episodul care a pus capac răbdării Occidentului a fost însă tragedia zborului MH17, avionul doborât de prorușii din Donbas, pe 17 iulie 2014, cu 298 de oameni la bord. Goșu afirmă într-un articol din 2016 că „în paradigma noului război asimetric, purtat între Rusia și Occident, importante sunt emoțiile, percepțiile, nu argumentele raționale și știrile confirmate din trei surse”. Pe această linie a acționat Moscova și în cazul MH17.

„Confirmarea tragediei aviatice a fost urmată de o gigantică operațiune de manipulare. Russia Today, vârful de lance al propagandei Kremlinului pentru străinătate, a relatat la scurt timp că lângă Boeingul 777 al Malaysian Airlines ar fi fost observate două avione militare ucrainene, care - se sugera - ar fi doborât cursa MH 17. Komsomolskaia pravda și Rossiiskaia gazeta relatau că armata ucraineană ar fi încercat să doboare avionul președintelui Putin, care chipurile ar fi trecut pe acolo, însă cu o zi mai înainte.

Vineri dimineața, principalul canal al televiziunii de stat, Rossia 1, a dat drept certă informația că avionul malaezian a fost doborât de către ucraineni. Câteva ore mai târziu, același post a lansat versiunea că traseul cursei MH 17 ar fi fost deviat cu 300 km, piloții fiind vinovați pentru că au intrat într-o zonă nesigură pentru zboruri aeriene. Și asta în ciuda faptului că Malaysian Airlines anunțaseră încă de joi seara că traseul a fost cel indicat de Eurocontrol și că pe același culoar au zburat mai multe avioane în acea zi. Tot vineri, canalul de știri Vesti TV (Rossia 24) a postat un articol straniu pe site-ul propriu, care prelua un mesaj al comandantului armatei separatiste din Donețk, Igor Ghirkin (Strelkov), care spunea că, din informațiile culese de pe teren, în avionul malaezian se aflau corpurile unor oameni morți cu câteva zile înainte de catastrofa aviatică, deci avem de-a face cu o conspirație menită să-i discrediteze pe insurgenții proruși. E drept că până și Rossia 24 a spus că povestea lui Strelkov e greu de crezut, ceea ce însă n-o împiedică să afirme că informația trebuie să fie luată în considerare pentru că provine de la un „cap limpede de militar”. În seara de 18 iulie, teza principală a postului de știri era că ucrainenii au doborât cursa MH 17, iar SUA manipulează opinia publică mondială pentru a lua locul Rusiei ca principal distribuitor de gaz și petrol în Europa. Televiziunile amintite, ca și majoritatea presei scrise, se află direct sau indirect sub controlul autorităților ruse, nu e vorba de excese jurnalistice din partea unor particulari”, scrie Goșu în Euro-Falia. (Va urma)