Penitenciarul din Oradea şi-a deschis, ieri, porţile, pentru toţi cei care au dorit să afle mai multe dar şi să viziteze unitatea de detenţie. Orădenii au avut acces pe baza buletinului în instituţie, în grupuri organizate însoţite de către angajaţi, având posibilitatea să viziteze celulele, biblioteca, sala de sport şi alte spaţii folosite de persoanele private de libertate.

 

Închisoarea din Oradea, care deserveşte judeţele Bihor, Sălaj şi Satu Mare, funcţionează din anul 1865, în anul 2004 trecând la statutul de Penitenciar cu Regim de Maximă Siguranţă. În ultimii ani au fost realizate mai multe investiţii, fiind efectuate lucrări de modernizare sau reamenajare. În anul 2009, Penitenciarul Oradea a obţinut distincţia „Cel mai bun penitenciar din ţară”. În prezent, instituţia dispune de un număr de 568 de paturi instalate, la un efectiv de circa 470 de deţinuţi în regim de maximă siguranţă, regim închis şi arest preventiv şi regim deschis. De câţiva ani, la Oradea nu mai sunt deţinute femei, existând doar situaţii în care acestea sunt în tranzit prin închisoarea din municipiu. Camerele de detenţie sunt cu două, şase sau 16 paturi, în funcţie de regimul de detenţie, fiecare dintre ele fiind dotate recent cu frigider şi maşină de spălat. În cele trei pavilioane s-au realizat în ultimii ani mai multe îmbunătăţiri ale condiţiilor de detenţie, respectiv au fost schimbate în totalitate articolele de cazarmament, au fost înlocuite uşile, ferestrele de la unele secţii etc. Tot la capitolul obiectiv finalizat se înscrie şi camera de protecţie a deţinuţilor. Încăperea, capitonată în întregime, a fost amenajată pe secţia arestaţilor preventiv sau a persoanelor aflate în carantină, şi este folosită pentru a-i proteja pe cei cu tendiţe violente, suicidare etc.

 

Meniuri de regim, vegetariene sau fără carne de porc

Toată hrana deţinuţilor din Penitenciarul Oradea este pregătită zilnic, în cadrul blocului alimentar din instituţie. La bucătărie lucrează inclusiv deţinuţi iar fiecare meniu ce urmează să ajungă pe secţii este degustat de către o persoană privată de libertate şi un angajat. Norma comună este destinată celor care nu au probleme de sănătate. În fiecare zi sunt însă pregătite meniuri pentru cei la regim, pentru musulmani, de exemplu, fără carne de porc, sau pentru vegetarieni. Deţinuţii mănâncă în celule, cu excepţia celor care îşi execută pedepsele în regim deschis, care au la dispoziţie săli de mese. De altfel, persoanele private de libertate în regim deschis muncesc zilnic în afara instituţiei, pot circula liber şi fără pază în interiorul clădirii, îşi pot face neînsoţiţi cumpărăturile de la chioşcul din incintă etc. Măsuri mai stricte sunt în cazul persoanelor aflate în arest preventiv şi în cazul regimului închis sau de maximă siguranţă. În privinţa legăturii cu familia, deţinuţii au dreptul, tot în funcţie de regimul de executare, la un anumit număr de apeluri telefonice zilnic, la vizite sau la pachete. În momentul în care un deţinut ajunge în Penitenciar, i se eliberează un card magnetic care conţine toate datele de identificare şi care este alimentat cu bani lunar, în funcţie de munca depusă de persoana respectivă. Şi cumpărăturile şi apelurile telefonice sunt plătite direct cu acest card. „În momentul în care vin, fac o listă cu maxim 30 de numere de telefon, pe care noi le introducem într-un sistem. Durata maximă a unei convorbiri este, în funcţie de regimul de detenţie, 30 sau 60 de minute. La fel, persoanele private de libertate în regim deschis pot primi vizite fără dispozitiv de separare, spre deosebire de cei din regim de maximă siguranţă, care pot fi vizitaţi doar într-o încăpere specială, cu dispozitive”, a precizat Lucian Ţîrţiu, directorul adjunct al Penitenciarului Oradea.

 

Recompensele, după comportament

Deţinuţii care muncesc, care participă la activităţi de reeducare sau la diferite alte tipuri de programe desfăşurate în penitenciar au numai de câştigat. Cei care muncesc, fie în punctele de lucru din incinta instituţiei fie în afara acesteia, sunt plătiţi şi li se scad zile din pedeapsă. În plus, un comportament bun aduce recompense: mai multe vizite şi pachete. Persoanele private de libertate au la dispoziţie şi o cameră intimă, la care pot apela o dată la trei luni, timp de trei ore. Dacă se comportă exemplar, pot primi însă, tot ca recompensă, dreptul la o vizită conjugală în plus. În ceea ce priveşte starea de sănătate a persoanelor private de libertate, aceasta este asigurată de un cabinet medical şi unul stomatologic. Numai anul trecut, celor aproximativ 500 de deţinuţi le-au fost acordate aproape 20.000 de consultaţii. Fiecare poate ajunge la medic, la cerere, iar dacă nu, este consultat oricum o dată pe săptămână. Aproape jumătate dintre ei sunt bolnavi cronici, cardiaci, diabetici sau cu probleme psihice. În afara protocoalelor încheiate cu instituţiile medicale publice din oraş, în baza cărora medici specialişti din diverse domenii vin şi acordă îngrijiri persoanelor din penitenciar, la Oradea va fi finalizat anul acesta un proiect pilot, un sistem de telemedicină între instituţie şi Penitenciarul Spital Dej. Capela penitenciarului, preotul aflat zilnic la dispoziţia lor, biblioteca, clubul, sala de sport sunt de asemenea menite să uşureze viaţa celor care ajung închişi dar şi să îi facă să se îndrepte. „Vin şi vorbim de câte ori doresc. Când simt ei nevoia mă caută şi discutăm, ne rugăm, asistă la slujbe. Majoritatea ajung aici speriaţi, debusolaţi. Încercăm să îi ajutăm pe toţi şi să ne implicăm. Vin de toate religiile, nu contează”, a explicat preotul capelan Dan Lele. 

 

Reguli bine stabilite

Cuvântul de ordine în Penitenciarul Oradea pare să fie: programarea. Totul se întâmplă după un plan bine stabilit. Curăţenia se face după o programare, deţinuţi fiind responsabili, pe rând, cu astfel de sarcini, ieşitul în curtea de recreere se face iarăşi după programare, vizitele, accesul la bibliotecă şi chiar la capelă, toate urmează nişte reguli clar stabilite. „Totul se face după programare. Nu poţi să amesteci deţinuţii din regimul deschis cu arestaţii, cei din regimul închis sau de maximă siguranţă. La fel, îi ştim pe cei care nu se înţeleg între ei şi evităm să îi scoatem la activităţi împreună. La sala de sport există de asemenea o programare, pe secţii, şi tot aşa”, a precizat directorul adjunct Lucian Ţîrţiu. Deţinuţii par să fi înţeles regulile, astfel că situaţiile conflictuale sau evadările au lipsit în ultimii ani. Cei care au dreptul să lucreze, lucrează, unii pictează, participă la ateliere de creaţie, citesc sau învaţă să citească. În cadrul instituţiei persoanele private de libertate pot fi şcolarizate până în clasa a X-a inclusiv. În privinţa condiţiilor, chiar dacă acestea s-au îmbunătăţit în ultimii ani, spaţiul clădirii în care funcţionează Penitenciarul este limitat. „Când a fost înfiinţat penitenciarul, centrul oraşului era undeva în zona Cetăţii. Apoi s-a dezvoltat în jurul unităţii de detenţie. Nu avem la dispoziţie teren, aşa că tot ce ne-a rămas să facem a fost să ne dezvoltăm pe înălţime”, a mai precizat Lucian Ţîrţiu. Indiferent de condiţii însă, directorul adjunct spune că nu acesta este cel mai mare of al celor care ajung după gratii. „Lipsa familiei, faptul că stau departe de părinţi, de copii, asta îi afectează cel mai mult pe toţi”, a conchis Lucian Ţîrţiu.