După ce ne-am aplecat atenţia asupra conţinutul comunicatului Curţii Constituţionale, privind Legea dării în plată, cu consecinţele care le produce constatarea neconstituţionalităţii stabilite de către instanţa de contencios constituţional, trebuie să reluăm subiectul întrerupt, ca urmare a pronunţării deciziei, mai precis prezentarea legii privind conversia creditelor în franci elveţieni.

Astfel, de la momentul adoptării acestui act normativ, prin care este modificată legea cadru în ce privește protecţia consumatorilor în materia contractelor de credit bancar, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului cu numărul 50 din 2010, a fost sesizată Curtea Constituţională de către Guvernul României privind constatarea neconstituţionalităţii. Aşadar, în momentul de faţă actul normativ privind conversia creditelor în franci elveţieni este suspendat de la aplicare, consumatorii din cadrul contractelor de credit nu vor putea să recurgă la procedura legală de conversie. Cu toate acestea, după cum am evidenţiat în cadrul primului articol care a fost destinat dezbaterii acestui subiect, efectuarea conversiei de către instituţia bancară ori de către instituţia nebancară este o obligaţie legislativă şi nu o facultate, iar această obligaţie trebuie realizată de către creditori indiferent dacă clientul consumator trimite ori nu trimite o notificare în acest sens (articolul 49 indice 1 aliniatul 1 Ordonanţa de urgenţă 50 din 2010). Conversia va fi realizată prin act adiţional la contractul de credit iniţial, avându-se în vedere cursul de schimb de la data încheierii contractului de credit, iar costurile creditului convertit în lei vor fi negociate cu consumatorul. Această negociere, în vederea stabilirii părţii contractuale care va suporta costurile de conversie va trebui să respecte principiul bunei-credinţe şi diligenţei profesionale, asftel încât obligaţiile de plată să nu fie mai împovărătoare pentru consumator (articolul 49 indice 2 alinaitul 3 Ordonanţa de urgenţă 50 din 2010). Odată efectuată conversia creditului în lei, consumatorul are dreptul să ramburseze anticipat creditul în moneda nou convertită (articolul 66 aliniatul 3 Ordonanţa de urgenţă 50 din 2010). Prevederile care reglementează obligaţia de conversie a creditelor în franci elveţieni se vor aplica şi contractelor de credit privind vânzarea, respectiv cumpărarea unor bunuri imobile, contractelor de credit garantate cu ipotecă asupra unor bunuri imobile, contractelor de credit ce implică un drept legat de un bun imobil aflate în  curs de derulare (articolul II Ordonanţa de urgenţă 50 din 2010). De prevederile legii privind conversia creditelor în franci elveţieni beneficiază doar persoanele fizice care au calitatea de consumator.