Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil, Legea 287 din 2009, regulile de drept care sunt aplicabile instituţiei juridice a prescripţiei extinctive, au suferit o serie de modificări notabile, plecându-se de la principiul că prescripţia extinctivă reprezintă o apărare de interes personal şi nu o apărare de interes general (cum era văzută de către legislaţia veche Decretul Lege 167 din 1958).

 

Plecând de la această regulă nouă, reglementată expres de noul Cod civil la articolul 2506 aliniatul 1, conform căruia – „prescripţia nu operează de plin drept” (aşadar, chiar dacă termenul de prescripţie extinctivă a fost împlinit este nevoie de invocarea acestei apărări pentru a beneficia de efectele sale juridice), legiuitorul a acordat dreptul părţilor de a reglementa, în anumite aspecte, prin clauze contractuale, cursul termenului de prescripţie. Astfel, prin articolul 2515 aliniatul 3 Cod civil, legiuitorul civil a stabilit faptul că, părţile au posibilitatea, în limitele reglementate de normele imperative, să modifice „durata termenelor de prescripţie sau să modifice cursul prescripţiei prin fixarea începutului acesteia ori prin modificarea cauzelor legale de suspendare ori de întrerupere a acesteia”. Aşadar, dacă părţile sunt de acord, ele pot să stabilească spre exemplu că un termen de 1 an de prescripţie extincitivă va fi majorat la un termen de 3 ani şi invers, un termen de 3 ani va fi micşorat la un termen de 1 an, cu respectarea imperativului stabilit de articolul 2515 aliniatul 4 Cod civil, mai precis termenele de prescripţie extinctivă nu pot să fie reduse sub termenul de 1 an şi nu pot să fie mărite peste termenul de 10 ani (excepţie cazul termenelor de prescripţie extinctivă de 10 ani, care pot să fie mărite până la durata de 20 de ani).

Trebuie menţionat faptul că acordul părţilor cu privire la modificarea duratei cursului termenului de prescripţie extinctivă trebuie să fie expres, acesta nu poate fi tacit (de cele mai multe ori acordul expres se va transpune într-o clauză contractuală prezentă la momentul semnării contractului).

Codul civil nou stabileşte de asemenea faptul că, dreptul părţilor de modificare a cursului termenului de prescripţie extinctivă nu este aplicabil în materia contractelor de adeziune (exemplu contractele bancare, contractele cu diverşi operatori de telefonie mobilă), contractele în materia asigurărilor şi acele contracte care sunt supuse legislaţiei privind protecţia consumatorilor (articolul 2515 aliniatul 5 Cod civil).

Nu în ultimul rând, orice fel de clauză contractuală, chiar şi acceptată expres, contrară prevederilor evidenţiate anterior este lovită de nulitate absolută (articolul 2515 aliniatul 6 Cod civil).