Ultima săptămână a fost una extrem de activă în ceea priveşte activitatea completului privind dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind pronunţate mai multe hotărâri, unele dintre acestea de o importanţă deosebită pentru justiţiabil, datorită aplicabilităţii frecvente a acestora.

Astfel, una dintre aceste hotărâri de dezlegare a unor chestiuni de dept a avut ca şi obiect analizarea şi interpretarea prevederilor articolului 31 aliniatul 1 din Ordonanţa Guvernului numărul 2 din 2001. Cu titlu de premisă, Ordonanţa Guvernului numărul 2 din 2001 este actul normativ cadru care reglementează, după cum este şi denumirea marginală, regimul juridic al contravenţiilor. Articolul 31 aliniatul 1 din Ordonanţa Guvernului numărul 2 din 2001 stabileşte faptul că „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”.

În practică apăreau unele situaţii destul de frecvente, în care o persoană sancţionată contravenţional formula o plângere contravenţională în termenul de 15 zile de la momentul la care îi fusese comunicat procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, însă motivarea plângerii contravenţionale era realizată mult ulterior, de obiecei până la primul termen de judecată. Această practică a făcut obiectul analizei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care prin decizia din şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2016 a stabilit faptul că „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei trebuie şi motivată în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de contravenţie, fiind supusă procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecata prevăzută de art. 200 din Codul de procedură civilă”.

Aşadar, persoana sancţionată contravenţional are obligaţia nu doar de a formula plângerea contravenţională în termen de 15 zile de la comunicarea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, ci are obligaţia de a şi motiva plângerea contravenţională formulată, în acelaşi termen de 15 zile. Se pune problema sancţiunii care va fi aplicată de către instanţa de judecată ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de motivare a plângerii contravenţionale în termen de 15 zile de la comunicarea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Instanţa supremă nu stabileşte care ar trebui să fie sancţiunea aplicată, însă apreciem faptul că sancţiunea ar putea să fie anularea plângerii contravenţionale în cadrul procedurii de regularizare.