Raporturile juridice civile, fie ele între profesionişti (societăţi comerciale), fie ele între persoane fizice, care au ca şi obiect un drept de creanţă, ocazional pot să aibe ca şi creditori ori ca şi debitori mai multe persoane ori entităţi juridice.

 

În această ipoteză, regula este divizibilitatea obligaţiei civile, mai precis fiecare debitor va răspunde doar pentru partea din datorie pe care a generat-o, iar fiecare dintre creditor poate să urmărească pe debitorul comun doar pentru partea acestuia din datorie. De altfel, textul articolului 1424 Cod civil stabileşte faptul că obligaţia, în sensul acesteia general, este divizibilă de plin drept, excepţie făcând ipotezele în care indivizibilitatea nu a fost stipulată în mod expres în cadrul contractului ori dacă obiectul obligaţiei nu este, prin natura sa, susceptibil de divizare materială sau intelectuală. Cu toate acestea, există ipoteze reglementate de către legiuitor, în care obligaţia este prevăzută ca fiind solidară şi nu divizibilă. Definiţia noţiunii de obligaţie solidară între creditori, o regăsim în cadrul articolului 1434 aliniatul 1 Cod civil, care stabileşte faptul că „obligaţia solidară conferă fiecărui creditor dreptul de a cere executarea întregii obligaţii şi de a da chitanţă liberatorie pentru tot”. Spre deosedire de divizibilitatea care îşi are izvorul în cadrul prevederilor legale, fiind o prezumţie legală, solidaritatea nu există decât dacă este stipulată în mod expres, fie de către părţi în cadrul contractului încheiat, fie de către legiuitor în cadrul unei norme juridice speciale (articolul 1435 Cod civil). Solidaritatea poate să fie între creditori (mai mulţi creditori au un singur debitor), ori poate să fie între debitori (un singur creditor are mai mulţi debitori). Solidaritatea presupune o serie de efecte juridice speciale reglementate expres de către legiuitor.

Creditorii solidari sunt prezumaţi de lege, că fiecare în parte deţine dreptul de a acţiona pentru conservarea dreptului deţinut în comun (articolul 1436 aliniatul 1 Cod civil). Pe cale de consecinţă o hotărâre judecătorească obţinută de oricare dintre creditori împotriva debitorului comun profită oricăruia dintre creditorii solidari, chiar dacă nu au făcut parte din litigiul care a generat hotărârea judecătorească (articolul 1436 aliniatul 2 Cod civil). Pe de altă parte, orice fel de act juridic prin care unul dintre creditori consimte la reducerea ori înlăturarea drepturilor creanţei deţinute şi care prejudiciază pe ceilalţi creditori, este inopozabil acestora (articolul 1436 aliniatul 2 Cod civil). Pe cale de consecinţă, o hotărâre judecătorească pronunţată în favoarea debitorului comun, nu poate să fie invocată de către acesta şi împotriva creditorilor care nu au fost parte în cadrul litigiului, care a generat hotărârea judecătorească (articolul 1436 aliniatul 4 Cod civil).