În cadrul articolului de săptămâna trecută, ne-am aplecat atenţia asupra efectelor produse de decizia pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în procedura recursului în interesul legii la data de 16 mai 2016, privind modalitatea de interpretare a dispoziţiilor punctul 6 - 8 şi 12 din Ordinul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 50/1990.

 

Prin această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus că instanţele de judecată pot să fie sesizate cu o acţiune prin care să se solicite constatarea încadrării reclamantului în cadrul grupei I ori grupei II de muncă, pentru muncă prestată în perioada 18 martie 1969 – 1 aprilie 2001 şi după abrogarea Ordinul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 50/1990. Prin articolul de săptămâna aceasta ne vom apleca atenţia asupra unei decizii emise tot de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de data aceasta în procedura de dezlegare a unor chestiuni de drept, pronunţată tot în data de 16 mai 2016, care stabileşte o serie de principii strict cu referire la aceeaşi problemă de constatare a încadrării reclamantului în cadrul grupei I ori grupei II de muncă, pentru activitatea prestată în perioada 18 martie 1969 – 1 aprilie 2001. Cu titlu de premisă, trebuie amintit faptul că prin procedura de dezlegare a unor chestiuni de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se pronunţă asupra unei probleme de interpretare a unor norme juridice, problemă care apare în cursul soluţionării unui litigiu în ultimă instanţă, aflat pe rolul unui complet de la  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curtea de apel, ori de la tribunale. Hotărârea dată pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, la fel ca şi hotărârea pronunţată în procedura recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanţa care a formulat sesizarea. Astfel, trecând peste această explicaţie prealabilă, prin decizia pronunţată de către completul privind dezlegarea unor chestiui de drept a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie din data de 16 mai 2016, s-a dispus „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 35 Cod procedură civilă, art. 111 Cod de procedură civilă din 1865, art. 2502 Cod civil, respectiv art. 268 alin. 2 din Codul muncii, republicat, acţiunile în constatarea dreptului la încadrarea în grupe de muncă conform dispoziţiilor Ordinului nr. 50/1990 intră în categoria acţiunilor în constatare de drept comun şi sunt imprescriptibile”.

Aşadar, conform principiilor obligatorii stabilite prin aceste două decizii, o persoana care a prestat muncă în perioada 18 martie 1969 – 1 aprilie 2001, are dreptul să se adreseze instanţelor de judecată şi după abrogarea Ordinului 50 din 1990, cu o acţiune privind constatarea încadrării în grupa I ori grupa II de muncă, iar acţiunea este una imprescriptibilă (acţiunea putând să fie introdusă oricând nefiind condiţionată de un anumit termen de sesizare a instanţei).