În cadrul şedinţei publice din data de 30 ianuarie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reunită în Completul competent pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a dispus, prin decizia cu numărul 2 din 2017, faptul că: „în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 414 alin. (1) teza I din Codul de procedură civilă, recursul formulat împotriva încheierii prin care a fost suspendată judecata, precum şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei este admisibil, indiferent dacă încheierea de suspendare a fost pronunţată de instanţă într-o cauză în care hotărârea ce urmează a se da asupra fondului este sau nu definitivă”.

Pentru ca cititorii noştri să înţeleagă mai bine concluziile instanţei supreme, trebuie să trecem în revistă puţin din conţinutul prevederilor legale care reglementează suspendarea unui litigiu. Astfel, suspendarea unui litigiu civil intervine în ipotezele strict stabilite de către legiuitor şi reglementate în cadrul articolelor 411, 412 şi 413 Cod procedură civilă. Nu vom analiza toate ipotezele în care poate să intervină suspendarea unui proces civil, reglementarea folosită de către legiuitor este clară şi lipsită de posibilitatea de interpretare greşită, ce trebuie să evidenţiem este faptul că de cele mai multe ori un litigiu se suspendă, ca urmare a lipsei părţilor (niciuna dintre acestea nesolicitând judecarea în lipsă), ori ca urmare a faptului că una dintre părţile litigante nu a îndeplinit o măsură stabilită de către judecător (în această ipoteză suspendarea litigiului apare ca fiind o sancţiune procesuală). Suspendarea se dispune de către instanţa de judecată prin intermediul unei încheieri de judecată, iar partea interesată să repună pe rol dosarul suspendat are posibilitatea de a formula o cerere de repunere pe rol. În măsura în care instanţa de judecată apreciază cererea de repunere pe rol ca fiind neîntemeiată va pronunţa o soluţie de respingere a acesteia, care poate să fie atacată cu recurs de către partea interesată (articolul 414 Cod procedură civilă). La nivelul jurisprudenţei naţionale apăruse o practică contradictorie, o parte dintre instanţe apreciau faptul că dacă instanţa de judecată dispunea suspendarea judecării unui dosar în faza recursului (mai precis într-o fază procedurală care presupunea pronunţarea unei decizii definitive-neatacabile), încheierea de respingere a cererii de repunere pe rol nu putea să fie atacată cu recurs. Instanţa supremă prin decizia cu numărul 2 din 2017 a venit şi a lămurit problema interpretării prevederilor articolului 414 din Codul de procedură civilă, în sensul că, indiferent de stadiul de soluţionare a dosarului (primă instaţă, apel ori recurs), recursul exercitat împotriva încheierii de respingere a cererii de repunere pe rol este admisibil.