Aflăm chiar la Esfigmenu că problemele nu s-au rezolvat. Dimpotrivă.  În urmă cu numai doi ani de venirea noastră aici,  călugării consideraţi schismatici de către autorităţile civile din Grecia  şi  cele ecleziastice din Constantinopol (Istanbul) s-au împotrivit evacuării lor aruncând spre  poliţişti cu coctailuri Molotov.

Potrivit unei surse din poliţia locală,  se pare că monahii  se prezentaseră în cursul dimineţii pentru evacuare. Călugării au declarat însă că au avut de-a face cu un asalt al vizitatorilor care au încercat să dărâme poarta mânăstirii cu un buldozer de mai mici dimensiuni.

“Nu am aruncat cu cocktailuri Molotov, mai degrabă, cu tot ce ne venea la îndemână. Nu aţi fi reacţionat la fel dacă cineva încerca să vă dea afară din casa dvs, iar poliţia, deşi  prezentă, nu reacţiona?”, a declarat  pe atunci  purtătorul de cuvânt al  monahilor  pretins  schismatici din Esfigmenu,  pe nume  Iraklis Moraitis.

Răzmeriţa  aprigilor călugări esfigmeniţi nu a trecut neobservată în rândul autorităţilor.

“Este fără îndoială pentru prima oară când se folosesc dispozitive incendiare pe Muntele Athos, este o afacere care ţine acum de justiţie”, a  declarat cu uimire  guvernatorul Muntelui Athos, Aristos Karmiroglou. Aceste incidente se adaugă şi altora, conturând conflictul care opune de mai mulţi ani conducerea Muntelui Athos şi monahii strâmtoraţi  din mănăstirea  Esfigmenu, în mod constant  rebeli şi decişi să reziste în atitudinea lor  faţă de ierarhia oficială  prin continuarea liniei  tradiţionaliste  şi anti-papiste.

De ce a fost vizita noastră mai scurtă...

Acum nu ne mai miră deloc faptul că nu ni s-a acordat prea multă atenţie în mănăstirea Esfigmenu. România a fost prima ţară  majoritar ortodoxă vizitată  acum 15 ani  de Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea. A fost  prima vizită a unui Papă în România. Vizita  a avut ecouri favorabile în lumea  deschisă spre dialog şi înţelegere reciprocă a unor diferenţe  inerente, dezvoltate de-a lungul unei istorii frământate.

Este pentru prima dată că Providenţa Divină mi-a oferit posibilitatea de a face o călătorie apostolică într-o ţară predominant ortodoxă,  a spus  atunci Papa Ioan Paul al II-lea, mulţumindu-i Patriarhului Teoctist, care l-a întâmpinat la scara aeronavei. Vizita în România a  înaltului prelat de origine poloneză  s-a desfăşurat între 7 şi 9 mai 1999, fiind întâmpinat de preşedintele României, Emil Constantinescu, Patriarhul Bisericii Ortodoxe-Române, Prea Fericitul Teoctist, Arhiepiscopul romano-catolic, Ioan Robu, Mitropolitul Bisericii Române Unite cu Roma, Lucian Mureşan, Nunţiul Apostolic, Jean-Claude Perisset şi alte personalităţi ale vieţii politice şi publice  din România, inclusiv de cardinalul  Todea,  unchiul actualului episcop greco-catolic de Oradea, preasfinţia sa Virgil Bercea.

Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea a rostit atunci un discurs emoţionant  în limba română:  Cu mare bucurie sosesc astăzi, în România, naţiune mult dragă mie şi pe care de multă vreme doream să o vizitez. Cu profundă emoţie i-am sărutat pământul, recunoscător înainte de toate lui Dumnezeu cel atotputernic care, în prevăzătoarea Sa bunăvoinţă, mi-a hărăzit să văd realizat acest gând. (...) Am încredere că vizita mea va contribui la cicatrizarea rănilor produse în relaţiile dintre Bisericile noastre în timpul celor 50 de ani care s-au scurs şi va deschide un anotimp de colaborare reciprocă plină de încredere (...) Sămânţa Evangheliei, căzută în teren fertil, a produs, în perioada acestor două milenii, roade abundente de sfinţenie şi de martiriu. Mă gândesc la Sfântul Ioan Cassian şi la Dionisie Exiguul, care au contribuit la transmiterea comorilor spirituale, teologice şi canonice ale Orientului grec, Occidentului latin; apoi, mult mai târziu, la voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt, „un adevărat atlet al credinţei creştine”, cum l-a numit Papa Sixt al IV-lea şi la numeroşi alţi slujitori ai Evangheliei, între care domnitorul şi martirul Constantin Brâncoveanu, iar mai recent, numeroşii martiri şi mărturisitori ai credinţei (...). România, ţara-punte între Orient şi Occident, punct de răscruce între Europa Centrală şi cea Orientală, România, pe care tradiţia o numeşte cu frumosul titlu de „Grădina Maicii Domnului”, vin la tine în numele lui Iisus Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi al Prea Sfintei Fecioare Maria. (...) Dumnezeu să te ocrotească şi să te binecuvânteze mereu!.

Iată că, România de atunci, în spiritul binecunoscutei  sale ospitalităţi şi înţelegeri  a spart tiparele şi cutumele,  îngăduind prima vizită a unui papă de la Roma...  Asta a fost în luna lui Florar 1999...  De atunci, s-au întâmplat multe… Dar, probabil, că ecourile acestei vizite nu s-au stins nici acum cu totul… Auzind  vorbă românească în gălăgiosul nostru grup, abia s-a îndurat de noi un tânăr călugăr grec să ne agrăiască.  Se vedea limpede  că se simte deranjat de vizita românilor, chiar dacă între noi se găseau  preoţi. Iar noi, în şir indian, ne-am închinat  sfintelor icoane din mănăstirea cea rebelă, întrebându-ne în gând: oare cu ce am greşit înaintea sfinţilor monahi? Dar acum, la  şapte luni de la vizita noastră, în aprilie 2016,  ce-or fi gândind  călugării de la mănăsirea rebelă  Esfigmenu despre vizita Papei de la Roma în insula Lesbos, situată nu departe de  Sfântul Munte Athos? Papa nu se mai duce în îndepărtata Românie, ci în Lesbos, la o aruncătură de valuri de Sfântul Munte Athos! Papa Francisc a ajuns în luna aprilie pe insula Lesbos din Grecia pentru a vizita taberele de imigranţi. Insula Lesbos, pe care am comparat-o cu ocazia primei mele vizite in Grecia,  cu o bucăţică de anafură în gura Asiei Mici, este poarta de intrare în Hellada  şi Europa pentru milioane de emigranţi.

Chiar dacă  vizita Papei  a fost  pur umanitară şi religioasă, sunt convins că în inimile bătrânilor  monahi de la mânăstirea Esfigmenu se aprinde iar flacăruia  aceea  de revoltă, de negare a ecumenismului, neuitându-se în veci cum a căzut Constantinopolul  ortodox sub turci în 1453  în indiferenţa aproape generală a  creştinilor catolici din Europa. O rană care nu s-a închis niciodată pe  malurile  Athosului cel Sfânt…