Primăria Municipiului Oradea prin Direcţia Patrimoniu Imobiliar a trimis Clubului Sportiv “Voinţa” Oradea şi Administraţiei Prezidenţiale răspunsul la solicitarea preşedinţiei de a da o soluţie “În referire la adresa dv., nr.1/08.03.2017, înregistrată la Administraţia Prezidenţială cu nr. DRE1/6261/24.03.2017, prin care ne solicitaţi sprijin pentru repararea nedreptăţii făcute Clubului Sportiv „Voinţa” Oradea.

 

Răspunsul primăriei începe cu următoarea frază: „Prin prezenta vă asigurăm de întreaga consideraţie a administraţiei locale pentru rezultatele deosebite obţinute de Clubul Sportiv „Voinţa” Oradea şi sportivii legitimaţi în cadrul acestuia”.

În adresa Primăriei se aduce la cunoştinţă clubului şi Administraţiei Prezidenţiale că, la înfiinţarea sa, Clubul Sportiv “Voinţa” Oradea nu a reînnoit angajamentele asumate faţă de unitatea de învăţământ Colegiul Naţional “Mihai Eminescu” care presupuneau asigurarea accesului elevilor şcolii la baza sportivă în vederea desfăşurării orelor de sport.  Răspunsul nostru pentru preşedintele Klaus Johannis ca şi pentru toţi orădenii este acesta: CS “Voinţa” nu numai că a pus la dispoziţie, în toţi aceşti ani, elevilor de la Colegiul Naţional “Mihai Eminescu” baza sportivă, dar le-a amenajat acestora o pistă de atletism pe zgură în lungime de 210 m pe care şi-au făcut, până în acest an, pregătirea atletică şi sportivii de la secţia de performanţă a Colegiului coordonaţi de profesorul Florin Indrie. Rezultatele bune ale acestora în concursurile naţionale despre care am auzit din presă sunt legate şi de existenţa pistei de la clubul “Voinţa”, unde au putut fi văzuţi şi alţi amatori de mişcare în aer liber din Oradea. Şi să mai ştiţi, domnule preşedinte, că am prezentat conducerii liceului, domnului director Iosif Eilender şi profesorilor de sport invitaţia noastră ca elevii să-şi desfăşoare orele de educaţie fizică pe terenurile de tenis. Antrenorii noştri, cu experienţa şi priceperea lor, s-au oferit să asigure asistenţa tehnică pentru ca elevii să facă primii paşi în tenis, să deprindă loviturile de bază prin care să poată desfăşura un meci de tenis. Iar terenurile clubului, în perioada vacanţelor, au fost puse gratuit la dispoziţia elevilor şi studenţilor din Oradea.

Dacă se va pune în practică acest nefericit proiect de megaparcare care sperie întreaga mişcare sportivă din municipiu şi pe toţi amatorii de mişcare în folosul sănătăţii din Oradea, o astfel de construcţie va înghiţi terenurile de tenis, pista de alergare, va sufoca acest loc prin care oraşul mai respiră încă, pentru că în jur sunt doar “câmpuri de asfalturi”. Am prezentat şi noi, în presa locală, proiectul nostru de parc sportiv cu o parcare înierbată de 52 de locuri. Am reţinut un comentariu pe internet la apariţia articolului, chiar al domnului Iosif Eilender: “Admirabil. Arată foarte bine și ar fi extrem de util”.

Trăim într-o lume în care, aparent, totul se poate vinde şi cumpăra. Am fost certaţi de către administraţia locală că am ocupat atâţia ani un teren de nu ştiu câte zeci de mii de euro metrul pătrat (iertaţi-mi răutatea!) din centrul municipiului! Eu nu ştiu cât face acel teren, dar ştiu că aici am văzut un tânăr cu hemipareză care şi-a biruit neputinţa şi a jucat tenis! Am văzut aici oameni care şi-au lăsat protezele de picioare la marginea terenului şi au jucat un meci în căruciorul cu rotile! Şi ce e mai de preţ înaintea lui Dumnezeu? Valoarea unui teren, oricâte milioane de euro ar fi aceea sau zâmbetul unui copil care a dat prima dată o banală minge de tenis peste fileu? Amintirea bucuriei lor îmi dă şi mie curajul şi puterea să mai scriu şi să mai vorbesc, altfel m-ar îneca cu totul amintirea răutăţilor mele.

 Cu prietenie,

Mircea-Teodor DRĂGOI