În singurătatea măcinată de timpul scurs în clepsidra tăcerii neostoite, poetul Mihail I. Vlad ni se destăinuie ca o oază deschisă prin înţelepciunea vocalei rotunjite în cuvânt. Cele "55 de micropoeme", incluse în colecţia "Poesis", pot fi asemuite cu tot atâtea raze de soare prelinse pe tâmpla de rouă străjuind pleoapele ochiului magic, dilatat de intensitatea sentimentelor. Este o adevărată provocare lirică, încă un buchet cu mireasmă luminiscentă în panoplia de creaţii a autorului; acesta, cum bine se ştie, este şi prozator, publicist şi editor (prestigioasa editură "Macarie" este tot o... creaţie a lui M. I. Vlad). Cele 55 de giuvaeruri lirice au devenit trilingve, fiind traduse şi în engleză, germană şi franceză, precum nişte trepte magice rezonând vibrant sub "ofranda sufletului"... Fie-i şi de-acum încolo osârdia lirică precum un invincibil zbor pe cerul speranţei, acestui remarcabil poet târgoviştean. "Cer împăcat:/ la margine de uitare/ rup porţi de tăcere/, în această noapte/ când plânge în hohote singurătatea-mi..."