La 9 mai 1945, s-a terminat al doilea război mondial în Europa, prin strălucita victorie a armatelor coaliţiei antihitleriste constituite din forţele armatelor U.R.S.S., S.U.A., Angliei, Franţei şi ale altor state, printre care şi ale României, care, până la sfârşitul războiului, s-au ridicat la 48 de ţări, desfăşurând bătălii pe diferite fronturi, au măcinat şi nimicit forţele agresorilor fascişti. La câteva luni după înfrângerea Germaniei hitleriste a fost scos din luptă şi aliatul acesteia din Asia - Japonia, care a capitulat necondiţionat la 4 septembrie 1945, în urma celor două lovituri nucleare de la Nagasaki şi Hiroshima, executate de forţele aeriene americane. Participarea României la înfrângerea celui de-al III-lea Reich a sporit potenţialul militar şi economic al coaliţiei antihitleriste, a contribuit la scurtarea cu cel puţin şase luni a celui de-al doilea război mondial. Înfruntând duşmanul timp de 260 de zile, armata română a pătruns peste 1000 km în dispozitivul inamic, de la Mureş până în apropiere de Praga, a străbătut 17 masive muntoase mai importante, dintre care unele pe timp de iarnă, cu temperaturi scăzute şi zăpezi abundente, a forţat 12 cursuri mari de ape, a eliberat 3.831 de localităţi, dintre care 53 de oraşe. În afară de morţii şi răniţii pe care inamicul şi i-a ridicat de pe câmpul de luptă, ostaşii români au provocat acestuia pierderi care s-au cifrat la 117.792 de militari luaţi prizonieri şi 18.731 de morţi găsiţi pe câmpurile de luptă, ceea ce echivalează cu efectivul a circa 14 divizii. Victoria de la 9 mai 1945 găsea pe frontul hitlerist forţe armate române însumând două comandamente de armată, patru comandamente de corp de armată, 16 divizii de infanterie şi cavalerie, un corp aerian, o divizie de artilerie antiaeriană, flotila de la Dunăre, un regiment de tancuri, o brigadă de căi ferate şi alte unităţi şi formaţiuni pentru asigurarea tehnico-materială şi sanitar-veterinară a frontului. Totalul efectivelor forţelor armatei române aflate în zonele de regrupare, înainte de înapoierea în ţară, se ridica la 198.522 de militari. Pentru a menţine acest plafon, din interior s-au trimis tot timpul completări, în vederea înlocuirii pierderilor suferite. Acestea din urmă s-au ridicat la 167.525 de militari, dintre care peste 5.000 de ofiţeri şi aproape tot atâţia subofiţeri. Efectivul total al armatei române participant la războiul contra Germaniei hitleriste (între 23 august 1944 - 9 mai 1945) a însumat 538.536 de militari. Faptele de arme ale trupelor române în războiul antihitlerist au fost citate de comandamentul român prin numeroase ordine de zi pe întreaga armată şi divizii, precum şi de comandamentul suprem al armatei sovietice prin 7 ordine şi 21 de comunicate de război. Peste 300.000 de ofiţeri, subofiţeri şi militari români în termen au fost decoraţi cu ordine şi medalii de război, româneşti, sovietice şi cehoslovace. Cu tot efortul economic şi militar depus de România în perioada 23 august 1944 - 9 mai 1945, recunoscut de marele puteri ale coaliţiei ca a patra putere militară în lupta împotriva Germaniei hitleriste, totuşi, România a fost socotită un stat învins, nefiindu-i recunoscut statutul de cobeligerant. De asemenea, România a fost obligată la plata unei uriaşe despăgubiri de război: 300 de milioane de dolari şi a fost obligată să întreţină armata sovietică de ocupaţie. La vremea aceea, sub oblăduirea tacită a Marii Britanii şi a Statelor Unite, care vânduseră România lui Stalin, s-a instaurat, cu concursul Armatei Roşii şi al unui număr restrâns de comunişti români, un regim politic aservit în totalitate Moscovei. Armistiţiul dintre România şi Naţiunile Unite a fost semnat la Moscova, la 12 septembrie 1944, dată până la care poporul român suportase două dictaturi (cea a lui Carol Al II-lea, respectiv a lui Antonescu). S-a adăugat la acestea, după atâtea sacrificii, şi cea de-a treia dictatură, cea stalinistă, cu acceptul tacit al puterilor occidentale. Ca veteran de război, participant pe fronturile de est şi vest, mă simt mândru că am putut servi patria română sub drapel timp de 38 de ani (1939-1977). Acum, ajuns la vârsta de 83 de ani, când scriu aceste rânduri, gândurile şi sentimentele mele de aleasă preţuire, respect şi recunoştinţă se îndreaptă spre bravii eroi români căzuţi la datorie, pe toate câmpurile de luptă, pentru apărarea independenţei, onoarei, demnităţii şi suveranităţii scumpei noastre Românii. Dumnezeu să binecuvânteze România şi eroii ei. Slavă eroilor neamului românesc.