Adrian Năstase, politicianul care umblă cu somniferul puterii în buzunar
Deputatul Adrian Năstase a avut aproape tot şi riscă să rămână cu mai nimic. A fost ministru de Externe, prim-ministru, preşedinte de Cameră, şef de partid şi era, cât pe ce, să fie preşedintele României.
Partidul i-a spus "la revedere" şi această primă despărţire a antrenat altele, la fel de categorice, pentru ca, probabil, în final să se instaleze starea de singurătate. Ceea ce, pentru o persoană publică este finalul poveştii.
Tristeţea şi ironia este că, în acest moment, Adrian Năstase pare a nu-şi da seama de condiţia la care a fost redus. Se vede o victimă, un sacrificat, un neînţeles, judecat şi bântuit de pigmei, adversari malefici, `prostănaci`, persoane rău famate şi poate trăieşte o dramă interioară, incapabil să-şi reproşeze ceva sau să se întrebe unde a greşit. În schimb, ca o persoană inteligentă - în unele situaţii inteligenţa este similară unei mari capacităţi de autoiluzionare - probabil a găsit o sumă de justificări, care îi vor alimenta, dar şi alina insomniile, mult timp de acum înainte. Acum, jocurile se fac fără Adrian Năstase şi este greu de crezut că, o vreme, va mai fi un element în ecuaţie. Deocamdată, PSD caută pentru el un înlocuitor cât mai şters la Camera Deputaţilor, a cărui docilitate incoloră să mai şteargă din parfumul acid lăsat drept amintire de fostul şef al deputaţilor.
Adrian Năstase este un personaj care a stârnit şi stârneşte multă antipatie. De fapt, a gândit că poate nici n-are rost să se străduiască în a genera bune sentimente. Calităţile personale i-au folosit mai mult în a se blinda într-o autosuficienţă asortată cu zâmbete subţiri şi glume subtile, dincolo de care râzbătea rar altceva, decât o superioritate aproape mizantropă. El nu va avea parte nici de o linie moartă aurită, nici de simpatia nostalgic-îngăduitoare care este acordată "foştilor". N-are nici farmecul prăfuit a lui Petre Roman, nici naivitatea, nu lipsită de onestitate a lui Emil Constantinescu. Cu atât mai mult, nu este "făcător de regi", ca Ion Iliescu.
Şi asta, nu pentru că vreo minte diabolică ar fi ţesut neapărat şi cu dedicaţie vreun plan pentru demonizarea sa cu orice preţ. Adrian Năstase a pierdut atât din motive de conjunctură, cât şi din motive care ţin aproape exclusiv de sine şi este propria sa victimă. Mai are o şansă palidă să se reinventeze, pentru că resursele nu-i lipsesc. Dar trebuie să fii de o acuitate atroce ca să prevezi cum ar putea fi un alt Adrian Năstase, peste cinci ani, să spunem. Deocamdată, deputatul Adrian Năstase încă nu şi-a aruncat din bagajul personal flaconul cu soporificul amărui al puterii pierdute, un `medicament` care, aflat prea mult timp la îndemână, dă dependenţe morbide şi iluzii liniştitoare.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.