În Dicţionarul Explicativ al limbii române, există definiţia: "Crăciun, crăciunuri, s.n., sărbătoare creştină care celebrează la 25 decembrie naşterea lui Hristos; Moş Crăciun = personaj legendar despre care copiii mici cred că aduce daruri pentru pomul de iarnă; etimologie: probabil lat, creatio,-onis = naştere." Originea cuvântului "Crăciun" pare a fi acoperită de plasele păianjenilor timpului. Pericle Papahagi susţine că, iniţial, Crăciunul ar fi fost sărbătoare păgână. N. Iorga observă că la sărbătoarea Crăciunului se zice şi "a Născutului". Dar ce spun alte surse? Cel care a promovat sărbătoarea Creatorului - Crăciunului a fost Arie cu adepţii săi, exilat la Dunăre. Arianismul susţine că învăţătura creştină a fost adusă de Crăciun (Hristos) care, fiind creat din veac, a ajuns în mitologia românească Moş Crăciun. În colindele de Crăciun apar elemente surpriză: "Pe luncile Soarelui/ Flori vieţuitoare de măr/ Grădina cu florile lerului Doamne/ Flori dalbe flori de măr,/ Ler de măr, florile-s dalbe." Întrebarea ar fi aici ce tangenţă are colindul de mai sus cu anotimpul iernii? Din nou, un alt colind: "Căluţul lui negru pintenog/ Luciu ca un corb/ Pă chivara lui tăiată în săgeată/ Pe ochi cam plecată/ Ba suliţa lui/ Durătul de vară/ Fulgerul de seară" nu aminteşte de iarnă. Remarcăm "fulgerul de seară", simbolul Marelui Zeu Gebeleizis ( al geto-dacilor). Zeul solar la daci era sărbătorit primăvara, timpul "florilor dalbe de măr". Dacii au făcut din cântece colinde pe care noi le cântăm azi, uitând că e iarnă. La sinodul din 343, la Sardica, s-a votat pentru Sărbătoarea Născutului (împotriva sărbătorii Creatului, cuvântul "Crăciun" fiind nepotrivit). La primul sinod ecumenic (Niceea, 325), cei 318 părinţi au stabilit: "Şi într-unul Domn Iisus Hristos/ Fiul lui/Dumnezeu, unul născut? născut, nu făcut?". Deşi Biserica Ortodoxă nu a aprobat oficial termenul "Crăciun", el dăinuie de ani şi ani, reprezentând sărbătoarea creştină specifică daco-romanilor, Crăciunul. Dar dacă religia traco-getică cu Naşterea Divină (a lui Apollon) a fost inspirarea religiei creştine de mai târziu (datorită asemănării tulburătoare traco-getice-creştine).