Colegiul Național Mihai Eminescu a găzduit miercuri, 14 mai, lansarea ediției a doua a „Cărții negre a comunismului” și dezbaterea „Mai bântuie azi fantoma comunismului”. Invitați speciali au fost Armand Goșu, Adrian Papahagi, Gabriel Moisa și Mihai Maci.

La începutul evenimentului, desfășurat cu sala plină, directoarea colegiului, Livia Muntean, a făcut o scurtă prezentare a invitaților și le-a mulțumit atât lor, cât și elevilor și cadrelor didactice care au ales să participe la eveniment. Moderatorul Cristian Pătrășconiu a făcut o scurtă descriere a cărții subliniind că a apărut în România în 1998, la un an de la publicarea în Franța, și că ediția republicată de editura Spandugino este revizuită de Dorin Dobrincu și Armand Goșu cu adăugarea unei anexe foto „Represiunea și rezistența din România comunistă în imagini” de Dorin Dobrincu. Primul care le-a vorbit invitaților a fost Armand Goșu care a spus că este îndrăgostit de oraș și se întoarce mereu cu plăcere în Oradea.

„Cartea aceasta este la a doua ediție pentru că până acum, nu s-a mai scris nimic mai bun pe această temă. Este o grilă de lectură a realității imediate. Dacă o veți citi veți înțelege mai bine ce se întâmplă în lume, în jurul vostru. Când a apărut în Franța, cartea a declanșat un scandal monstruos. Stânga intelectuală a reproșat că se pune pe picior de egalitate comunismul și nazismul. Ideea cărții a apărut însă în anii 80. Stéphane Courtois a strâns în jurul lui o echipă de specialiști dar în acei ani situația nu putea fi documentată. Doar după anii ’90, după căderea URSS și deschiderea arhivelor rusești s-a putut face documentarea. În 97-98 arhivele au fost închise așa că informații mai importante și mai noi nu veți găsi în nicio altă lucrare. Miza cărții este ca generațiile care vin să conștientizeze pericolul și să evite greșelile trecutului pentru a nu le mai repeta. Diferența dintre democrație și democrație populară este precum cea dintre o cămașă și o cămașă de forță. Nu alegeți o cămașă de forță”, a spus Armand Goșu.

Profesorul Mihai Maci a vorbit despre problema pe care o pune trecerea timpului când se face referire la ororile comunismului.

„Dispar ultimii supraviețuitori ai ororilor și apare o generație tânără, care nu are această experiență. Cum transmitem senzația de oroare și refuzul acestei orori, generațiilor tinere? Primul plan este pitorescul macabrului. Sunt în carte imagini care le vorbesc oamenilor direct, care arată ororile suferite de corpurile umane. Al doilea plan îl reprezintă extinderea, dimensiunea, întinsul ororii. Al treilea plan este adâncimea, interiorizarea. Cum e cu putință așa ceva? Ajungem acolo greu, este un drum lung sau alunecăm fără să ne dăm seama spre asta? Dacă ne uităm atât în trecut cât și în prezent, putem vedea că avantajele pe care ni le oferă compromisul de dragul individualismului, al puterii sau a unei vieți mai bune și indiferența ne fac să alunecăm spre asta. Acestea poartă în ele o miasmă a duhului ororii”, a spus Mihai Maci. 

 

„Esența diabolicului comunism este moartea!”

Cel mai savuros dintre participanți a fost filologul și eseistul Adrian Papahagi care și-a povestit experiențele avute în 1997 în Paris la Sorbona, cu intelectualitatea comunistă. Acesta a spus că studenții, majoritatea troțkiști, lipeau afișe cu evenimente și întâlniri comuniste susținând că vor să pornească o revoluție comunistă în Franța. El, împreună cu alți studenți care veniseră din Est și cunoșteau ce înseamnă cu adevărat dictatura, scriau pe afișele cu simboluri comuniste câte un egal și puneau apoi svastica sau scriau în franceză 100 de mii de victime. „Gândiți-vă că de mâine nu ați mai putea trece granița spre Ungaria că noi, când voiam să plecăm din țară, ne țineau o oră la graniță și veneau bișnițarii unguri să ne vândă Coca-Cola, banane și noi nu văzusem așa ceva, că sus acolo (pe peretele sălii festive a Colegiului-n.r.) ar fi fost un tablou al lui Nicolae Ceaușescu. Noi, în ore, făceam biluțe și scuipam în tabloul lui. Acela era marele nostru eroism. În fiecare manual era poza lui Ceaușescu și noi îi desenam mustăți și îi rupeam poza. Închipuiți-vă că între voi, unul din patru colegi ar fi turnător la securitate, ar asculta ce ziceți și apoi s-ar vedea la un colț de stradă cu un securist și i-ar zice «Ionel a zis că Ceaușescu e porc, Gabriela a zis că tovarășa Ceaușescu e tâmpită și nu știe nimic despre chimie». Asta este partea anecdotică. Partea esențială pe care o spune această carte tinerilor este că esența diabolicului comunist este moartea”, a spus Adrian Papahagi care a citit apoi un pasaj din cartea lui Horia Patapievici, „Comunismul o idee care ne-a sucit mințile”: „Regimurile comuniste au ucis în două generații 100 de milioane de oameni. Există chestia asta cu cifrele mari. Nu le percepi. Cele 100 de milioane înseamnă 4.500 de oameni omorâți pe zi, 190 omorâți pe oră, 3 oameni transformați în cadavru în fiecare minut. Și nu o singură dată, nu un singur minut, ci minut de minut, oră de oră, zi de zi, an de an, timp de 60 de ani. Vă puteți închipui oroarea asta? Asta a însemnat comunismul. Că unii spun că ne-a dat, ne-a făcut case. Da. Ca ăia să fie băgați în blocuri, alții au fost omorâți. Toți din zonele mai bogate, care aveau ceva au fost omorâți. Dar o să spuneți, da, dar erau corupți. Așa spun și astăzi alții care vor să obțină voturi, fără resentimente. Decupajul ăsta mergea foarte fin. Vă întrebați câte trebuie să ai ca să fii dușman al poporului sau chiabur. Uneori trebuia să ai doar inteligență și să spui lucrurile așa cum sunt, alteori era suficient să ai credință și să te duci la biserică, alteori era destul să faci o glumă, între elevi. Unii elevi au fost luați din școală la 16 ani, torturați și au ieșit din închisoare la 35 de ani fără niciun dinte în gură. Ce a făcut cartea asta esențial în 1997, a arătat natura esențial criminală a comunismului. Nu accidental criminală ci esențial criminală. Termenii în care comisia Tismăneanu și Băsescu a condamnat comunismul a fost «ilegitim și criminal». Comunismul a fost fărădelegea cu puterea statului în spate. Crima este esența comunismului. Cartea asta este despre crimele comunismului. Ea arată că încă de pe vremea lui Lenin, în 1917, comunismul cerea crime. Nu Stalin a început. Pe unde a fost comunism au fost omorâți oameni”, a spus Papahagi care a concluzionat că „libertatea este mai importantă decât egalitatea pentru că nu-i poți face pe toți de 2 metri, e mai simplu să îi tai capul celui înalt. Stăpânul comunismului este diavolul pentru că în centrul lui e răul iar răul nu este o problemă politică”. Filologul a vorbit apoi despre cum resentimentul generat de manipularea ideii de egalitate a fost alimentat printr-o vorbire cu dublu sens. „Nenorocitul ăsta de Putin, nu spune invazie, ci operațiune specială. E foarte greu să spui că eu mă duc să omor oameni. Evreii nu sunt oameni, au zis naziștii, moșierii nu sunt oameni, au zis comuniștii. Soroșiștii nu sunt oameni zic nenorociții ăștia în zilele noastre. Sunt niște trădători, niște profitori, niște sinecuriști. Moarte intelectualilor. Moarte studenților. Îi minți. Spui, fac democrație populară că nu poți să spui venim să instaurăm dictatura. Nu zici că le confiscăm la cei care au muncit mașina, casa, Iphonul. Zici facem egalitate socială. Se vor găsi milioane de cretini care să creadă chestia asta, care să aplaude. Milioane de oameni care abia pot să-și spună numele, și care-i urăsc pe cei care sunt capabili să lege cinci cuvinte cu un pic de esență. Resentimentul este un combustibil inepuizabil.  O altă șmecherie a fost să facă distincții fine: stalinism și comunism. Vezi doamne, comunismul a fost un ideal generos de egalitate: să fie și cel din ultima bancă, care abia se târâie la școală, egal cu ăla din prima care a luat olimpiada internațională de matematică. Să fie și prostul clasei egal, și bețivul satului egal cu ăla care trage de dimineața până seara în fabrică și moare unde muncește tot satul. Să fim toți egali, nu e frumos să fim toți egali? Ăsta este resentimentul care va exista până la nesfârșit. E un combustibil care e foarte ușor să-l aprinzi. De ce ăla să aibă și eu nu? Asta există în fiecare din noi și pe asta au construit comunismul și banalitatea răului și o ură generalizată. Răi au fost doar staliniștii, ceilalți au fost doar niște idealiști. Cartea asta arată că NU. În Cambogia a omorât jumătate din populația țării, în Rusia 20-30 de milioane, în China nu mai vorbesc. Oriunde a fost, comunismul a omorât oameni”, a spus Papahagi.    

Prezent la conferință, episcopul ortodox Sofronie Drincec a avut o scurtă cuvântare în care i-a invitat pe tineri să citească mai mult, să viziteze târgul de carte din Piața Unirii și să se îngrijească de viitorul lor.

Partea a doua a evenimentului a fost dedicată dialogului, cei prezenți putându-le pune întrebări invitaților.

Cartea poate fi cumpărată de la Humanitas, Cărturărești și alte rețele de carte la prețul de 120 de lei.