O primărie mai presus de lege Deşi Codul Fiscal, promulgat prin Legea 571/2003 modificată şi completată, prevede că nivelul impozitelor anuale datorate de contribuabili, fie ei persoane fizice sau juridice, se stabileşte prin hotărâre de guvern, Consiliul Local al municipiului Oradea a dat dovadă încă o dată că este mai presus de lege, stabilind nivelul taxelor şi impozitelor locale datorate de orădeni după bunul plac. Astfel, în mod cu totul arbitrar, executivul orădean, cu girul legislativului local, percepe populaţiei taxe şi impozite care depăşesc în mod flagrant limitele maxime admise de lege. Şi tardive, şi ilegale Executivul local orădean a demonstrat de nenumărate ori că este campion la nerespectarea prevederilor impuse prin acte normative. La fel s-a întâmplat şi anul trecut, când edilii orădeni nu numai că au aplicat cu tardivitate prevederile Hotărârii de Guvern nr. 797 din 14 iulie 2005, dar au şi omis cu bună-ştiinţă limitele impuse de Guvernul României prin respectivul act normativ. Astfel, în ciuda faptului că la art. 1 alin. 3 din HG nr. 797/2005 se prevede că legislativele locale au obligaţia să adopte hotărâri privind impozitele şi taxele locale pentru anul fiscal 2006 în termen de 45 de zile lucrătoare de la data publicării respectivului act în Monitorul Oficial al României, Consiliul local al municipiului Oradea a aprobat hotărârea respectivă abia în 22 decembrie, adică la peste trei luni de la publicarea actului normativ în Monitorul Oficial (10 august 2005). Nici nu e de mirare că a trebuit să treacă atâta timp până la definitivarea strategiei fiscale pentru anul 2006, având în vedere că nivelul taxelor şi impozitelor locale a trebuit astfel "croit" încât să îi "stoarcă" de bani pe orădeni, în unele cazuri majorările cuantumurilor aplicate în anul precedent depăşind chiar de patru ori limita maximă admisă de lege. Ca la noi, la nimenea De stabilirea abuzivă a valorilor impozitului aferent anului 2006 au avut parte atât persoanele fizice, cât şi agenţii economici. În ceea ce priveşte prima categorie de contribuabili, H.G. 797/2005 a stabilit, spre exemplu, o limită a impozitului pe clădiri (n.r. - aplicabil celei mai solide construcţii) de 669 lei/mp, faţă de 631 lei/mp în anul 2005. Fără scrupule, însă, executivul local, cu girul consilierilor, a căzut de acord ca pentru anul 2006 orădenii să scoată din buzunar nici mai mult nici mai puţin decât 870 lei/mp, după ce în anul precedent i-au taxat cu 757lei/mp. Aşadar, o creştere de aproximativ 15%, ba chiar 16% în cazul clădirilor cu pereţi din lemn, cărămidă nearsă, paiantă, vălătuci, şipci sau alte materiale asemănătoare (?!). Majorare pusă, probabil, de edilii noştri pe seama inflaţiei. Scuză nejustificată, însă, câtă vreme legiuitorul clarifică şi acest aspect, la art. 292 alin. 1 Cod Fiscal, unde se prevede că orice impozit sau taxă locală stabilite în lei pot fi indexate anual astfel încât să reflecte rata estimată a inflaţiei pentru anul următor, dacă aceasta depăşeşte 5%. Lăcomia strică omenia În contradicţie cu Ministerul de Finanţe şi BNR, care şi-au asumat o ţintă de inflaţie de 5% pentru 2006, legislativul orădean a decis că inflaţia va atinge în acest an... 15%, indexând taxele şi impozitele locale dincolo de orice norme legale şi morale. De menţionat că, tot faţă de contribuabilii persoane fizice, executivul local, susţinut de consilieri, este nu numai deosebit de lacom, ci şi foarte zgârcit. Astfel, după ce că a stabilit sume aberante cu titlu de impozite şi taxe locale, bonificaţiile sunt invers proporţionale cu acestea. Cu toate că legea permite ca plata anticipată şi integrală a impozitului, până la scadenţa primei tranşe de la 15 martie, să fie răsplătită cu o bonificaţie de până la 10%, Consiliul local Oradea a aprobat bonificaţii de numai 4%, pentru impozitul pe clădiri, 3% pentru impozitul pe teren şi doar 5% pentru mijloacele auto. Un calcul simplu demonstrează că, la un impozit pe clădire de 2 milioane lei vechi, plătit anticipat, o persoană fizică beneficiază de o reducere de numai 80.000 lei/an, deci vreo 6.000 lei/lună, în condiţiile în care aceeaşi sumă, depusă la bancă, ar fi dat şansa contribuabilului să pltească impozitul eşalonat şi să mai beneficieze de o dobândă de până la 12-13%. Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă Nici persoanele juridice nu au scăpat de lăcomia executivului pus pe fapte mari pentru a ieşi cumva din cercul vicios în care a intrat prin angajarea a tot felul de credite, care au condus la îndatorarea peste măsură a municipiului. Astfel, cu toate că posibilitatea indexării stipulată în Codul Fiscal se referă doar la acele categorii de taxe şi impozite locale al căror cuantum în sumă fixă este stabilit prin Hotărâre de Guvern, or impozitul pe clădirile persoanelor juridice stabilit prin art. 253 din Codul Fiscal nu este supus unei asemenea măsuri, executivul local a eludat şi în această privinţă textul de lege. De altfel, HG 797/2005 nici nu se referă la impozitul pe clădiri datorat de agenţii economici şi/sau instituţii publice, ci exclusiv la impozitul pe clădirile aflate în proprietatea persoanelor fizice. Cu alte cuvinte, chiar dacă impozitul pe clădirile persoanelor juridice nu este indexabil, el urmând să fie stabilit între 0,5 -1% din valoarea de inventar a imobilului, executivul orădean impune cu 1,6% clădirile reevaluate deţinute de persoanele juridice. La fel de aberantă este şi impunerea imobilelor nereevaluate în ultimii trei ani cu 40%, în cazul agenţilor economici, în condiţiile în care legiuitorul a stabilit ca singură "sancţiune" pentru neefectuarea unei operaţiuni contabile, altminteri facultative, aplicarea unui impozit cuprins între 5 şi 10% din valoarea de inventar. Mai mult, sunt încălcate prevederile referitoare la caracterul nediscriminatoriu al indexărilor, prevăzute de art. 287 din Codul Fiscal, prin stabilirea de către Consiliul Local Oradea, prin HCL 871/2005, a unor cote diferenţiate de impozitare a clădirilor nereevaluate, de 40% pentru agenţii economici, respectiv 7% pentru instituţiile publice. Primăria instigă la evaziune fiscală? Conform economistului Valerian Susa, o consecinţă imediată a supradimensionării nejustificate a impozitului datorat de agenţii economici la Bugetul Local, aferent proprietăţilor imobiliare deţinute de aceştia, o reprezintă diminuarea cu cel puţin 16% a sumelor datorate de persoanele juridice Bugetului Consolidat al Statului, plătitoare de impozit pe profit, pentru partea ce excede limitelor stabilite de Ministerul Finanţelor. Se ştie că impozitele şi taxe locale plătite de agenţii economici sunt considerate deductibile la calculul impozitului pe profit! În acest fel, sumele determinate nelegal, de natura impozitelor şi taxelor locale, generează un transfer indirect şi nejustificat de fonduri de la Bugetul Statului la Bugetele Locale, prin diminuarea bazei de calcul a impozitului pe profit datorat Bugetului Central. În aceste condiţii, nu este exclus ca organul fiscal să considere excedentul de taxe şi impozite plătite peste limitele legale ca fiind nedeductibil din punct de vedere fiscal, iar agenţii economici să fie impozitaţi suplimentar cu cota de 16% pentru depăşirea acestor limite, în condiţiile în care ar accepta să plătească nivelurile stabilite de Consiliile Locale prin nerespectarea limitelor fixate prin art.235 din Legea 571/2003. Spre deosebire de Primăria Oradea, care îi taxează la suprapreţ pe contribuabili, alte unităţi administrativ-teritoriale şi-au înfrânat lăcomia, demonstrând că ştiu să se supună rigorilor legii. Spre exemplu, Primăria Cluj-Napoca aplică un impozit de 0,7% pe clădirile reevaluate şi 5% pe cele nereevaluate, Iaşi - 0,85%, respectiv 7,95%, Braşov - 1%, respectiv 5%, Târgu Jiu - 1%, respectiv 5%, Bucureşti - 1%, respectiv 5%, Piteşti - 1%, respectiv 5%, Ploieşti - 1%, respectiv 7%, Bistriţa - 1%, respectiv 10%, Timişoara - 1%, respectiv 10%, Arad - 1%, respectiv 10%, pentru ca Oradea să atingă apogeul cu 1,6% pentru clădirile reevaluate şi 40% pentru cele nereevaluate.