Drept răspuns la gravele acuzaţii de trafic de copii aduse României, Guvernul a redactat un proiect de lege, care prevede parcurgerea anumitor etape şi introducerea de restricţii în privinţa copiilor adoptabili şi a factorilor care se pot implica în acest proces. Astfel, copiii cu vârste mai mici de doi ani nu pot face obiectul unei adopţii internaţionale. Totodată, fundaţiile nu vor mai putea intermedia adopţii, acestea derulându-se exclusiv sub supravegherea statului, prin instanţă şi prin instituţii publice. Un proiect-pansament Conform proiectului de lege menţionat, adopţia este ultima măsură de protecţie a minorului lipsit definitiv de familie. Copilul are dreptul să ştie că a fost înfiat şi, după majorat, poate cere instanţei să-i permită accesul la date privind părinţii naturali. Proiectul prevede că, în principiu, fraţii nu ar trebui separaţi prin adopţie, urmărindu-se ca ei să fie înfiaţi de aceeaşi familie. Actul normativ menţine condiţiile impuse familiilor care doresc să adopte, respectiv criteriile de selecţie referitoare la situaţia familială şi de sănătate a potenţialilor părinţi, dar şi la alte aspecte ale vieţii lor (personalitatea, aptitudini de educare, religia, motivele adopţiei şi altele). De altfel, familiile care doresc să înfieze trebuie să obţină de la autorităţile de profil un atestat (valabil timp de un an) privind capacitatea lor de a creşte şi educa un copil. Totodată, potenţialii părinţi trebuie să petreacă cel puţin trei luni cu minorul adoptabil, modul în care ei comunică în această perioadă fiind foarte important în aprobarea înfierii. Prioritară - adopţia naţională Legea acordă prioritate absolută adopţiei naţionale, pentru fiecare copil adoptabil fiind căutaţi în România părinţi întâi în rândul rudelor de până la gradul patru şi al prietenilor de familie, apoi al asistenţilor maternali şi al unor persoane fără legătură cu minorul. Copilul este declarat adoptabil de instanţă, care cere acordul părinţilor lui în acest sens, chiar dacă ei au fost decăzuţi din drepturi. Atunci când este găsită o familie, este sesizată imediat instanţa, care - pe baza unui dosar complet elaborat de Protecţia Copilului - trebuie să decidă asupra adopţiei. În cazul în care nu este identificată o familie adoptatoare, procedura de identificare a familiei se repetă. Adopţiile pot fi derulate doar de instituţiile de profil ale statului (direcţiile locale pentru protecţia copilului), sub supravegherea Oficiului Român pentru Adopţii. Legea prevede înfiinţarea unui registru naţional de date privind copiii adoptabili şi familiile adoptatoare, dar şi obligativitatea monitorizării de către autorităţi a situaţiei copiilor adoptaţi în ţară şi în străinătate. Prezentul proiect elimină intervenţia fundaţiilor în derularea adopţiilor, organizaţiile neguvernamentale având dreptul de a se implica doar în servicii de protecţie a copiilor, prin plasament familial ori la asistenţi maternali, prin reintegrarea în familie şi prin susţinerea familiilor pentru prevenirea abandonului. Practic, fundaţiile vor putea participa doar la măsuri al căror efect este limitarea numărului de copii adoptabili. Conform vechilor prevederi (suspendate în vara lui 2001), ele primeau copii pentru a-i oferi spre adopţie - mai ales în străinătate - în raport de sumele furnizate sistemului de protecţie, de unde şi acuzele privind "comerţul" cu minori. Dacă statul din care provine familia adoptatoare nu are o autoritate centrală pentru protecţia copilului - cum este cazul Statelor Unite - atunci adopţia poate fi intermediată de o fundaţie, dar numai dacă aceasta are autorizare să funcţioneze şi în domeniul protecţiei copilului din România. Adopţia internaţională - ultima soluţie Adopţia internaţională este ultima variantă de protecţie a unui copil român, în cazul în care se constată că nici o altă formă de protecţie nu poate asigura minorului, conform legii, "îngrijire corespunzătoare". O condiţie suplimentară pentru eventualele cazuri de adopţie internaţională va fi obligativitatea unui aviz favorabil din partea Comisiei pentru sănătate şi familie din Camera Deputaţilor, a declarat Gabriela Coman, şeful Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie.. "În timp, numărul adopţiilor internaţionale va scădea, poate chiar vor dispărea cu totul. Atâta vreme cât standardele de calitate în serviciile de protecţie a copilului vor fi actualizate, iar asistenţa acordată minorilor va fi din ce în ce mai bună, nu vor mai fi motive pentru ca instanţa să constate că aceste servicii nu pot asigura îngrijirea corespunzătoare prevăzută de lege", a declarat Gabriela Coman. Taxă unică Pentru adopţia internaţională va exista o taxă unică şi fixă, stabilită pe baza costurilor maxime aferente acestui proces şi aprobată prin hotărâre de Guvern. Taxa va fi plătită de adoptator direct către Oficiul Român pentru Adopţii, prin transfer bancar, sumele ajungând la bugetul de stat. Legea interzice donaţiile şi sponsorizările sau oferirea de alte bunuri de către familia adoptatoare, în mod direct sau indirect, factorilor -persoane fizice sau juridice - implicaţi în procesul de adopţie. încălcarea acestei prevederi ar urma să fie pedepsită cu închisoarea de la doi la şapte ani şi cu interzicerea unor drepturi. Coman a precizat că proiectul privind regimul adopţiilor, ca şi cel referitor la drepturile copilului, urmează să fie aprobate de Parlament până la sfârşitul lunii mai, dar vor intra în vigoare într-o perioadă de aproximativ un an, odată cu aplicarea Codului civil şi a proiectului de act normativ privind organizarea judecătorească. "Este necesar un timp mai îndelungat pentru intrarea în vigoare a acestor proiecte de legi, având în vedere că trebuie finalizată şi legislaţia secundară", a mai spus Coman.