Toata zarva iscată de grupul variabil care gravitează în jurul lui Adrian Năstase i-a alungat pe strategii PSD la cafenea, pentru că a devenit un obicei ca, în vremuri de restrişte, deciziile să se ia fie la locantă, fie la vreun hotel ozonat de aerul de munte, fie la un motel de autostradă. Se zice că politica mare se face mai ades la o cafea bună, decât în birouri sau săli de conferinţe. Nimeni nu le pretinde politicienilor - mai ales alor noştri - să aibă stil atunci când îşi târguiesc prezentul şi viitorul, aşa că şpriţul rece la ceas de seară este nimerit pentru alungarea "sciziunilor", "destructurărilor", migrărilor şi altor doruri de ducă. Aşa că, în acest fel de atmosferă, urmările sincerităţii de cafenea nu pot fi decât pozitive şi aducătoare de unitate, mai ales când amfitrionul este Viorel Hrebenciuc. Deputatul Viorel Hrebenciuc este o persoană căruia nu-i plac luminile rampei, fiind mai curând obişnuit să acţioneze cu operativitate discretă şi prin metode despre care unii vorbeasc cu fereală, dar care, până la urmă, sunt tot cele clasice, prin care se face apel la sensibilităţile şi, mai ales, la angoasele omeneşti. Cert este că foarte mulţi parlamentari au venit îndoiţi asupra sorţii lor în partid, s-au aşezat la masă şi au plecat lămuriţi că nu este cazul să aibă temeri. După acest episod nocturn, cu perdelele trase şi încă un rând de discuţii la sediul central "K10", vânticelul stârnit de zisa plecare din partid a lui Adrian Năstase s-a domolit subit. Nu că unii nu l-ar fi vrut dus pe fostul preşedinte executiv, dar dezideratul unităţii partidului este încă suveran, deci nu se pune în pericol. Sunt însă şi actori din această epopee care nu par sau n-au nevoie sa fie atinşi de efectul cafenelei. Adrian Năstase - căruia nu i-a reuşit din prima mişcarea cu "adio, dar parcă aş rămâne cu tine" şi a ales, în loc de cafenea, să facă o platformă, la care s-a adăugat o discuţie cu preşedintele Băsescu. Mircea Geoană - care trăieşte într-un paradox: cafeneaua nu-l ajută să se salte din starea de `vioara a doua`, pare programat să alerge la remorca cuiva şi totuşi rămâne primul. Ion Iliescu - care nu are nevoie de cafenea, lipsindu-i din genele sociale personale. Acum, în PSD se vorbeşte de congres extraordinar, de paşi înapoi, de generaţii care încă nu există, de o platformă în facere - dar care va fi acceptată de pe acum, în numele diversităţii, de cochetat cu demisii, de reformă - pe ici, pe colo, de întoarcerea la idei, mesaje simple şi percutante, de calm, linişte, chiar de umanitatea social-democraţilor. Dar pe cine să convingă reforma, calmul, ideile şi condiţia umană, când marea răfuială continuă în surdină?