Bihorenii, dintotdeauna şi-au dorit să facă ceva de folos societăţii şi să transmită tainele meşteşugurilor urmaşilor lor. Se zice că în gospodăria unde lipseşte mătura îşi face loc mizeria. Este obiectul de uz casnic banal, dar indispensabil, prezent în fiecare gospodărie, chiar şi în epoca aspiratoarelor. În acest context se înscrie povestea unui om care a învăţat meseria de confecţioner mături din sorg, iar acum o practică cu pasiune. Este vorba de Teodor Morar, din Oradea. A lucrat la CET şi după ce s-a pensionat s-a gândit să nu stea degeaba. Şi-a însuşit această îndeletnicire la ţară, în satul Gruilung. Acum îi prinde bine, spune nea Moraru, ca, la cei 67 de ani ai săi, să mai poată câştiga un ban în plus pe lângă pensie. Şi-a încropit o făbricuţă de mături, unde şi-a antrenat în această activitate şi soţia de 65 de ani, Maria. "În condiţii dificile, lipsă de spaţiu, m-am gândit ca în zilele şi serile de iarnă eu şi soţia mea să producem ceva util." Într-adevăr, în Piaţa Cetate, la locul unde se vând mături, Teodor Moraru sau soţia lui, Maria, sunt prezenţi zilnic cu mături de vânzare la un preţ modic, 50.000 lei bucata. Întrebat cum îşi procură materialele necesare, Teodor Moraru spune că la confecţionarea unei mături, pe cât o vedem de simplă, sunt necesare o mulţime de lucruri care toate costă bani: coadă de lemn, aţă de cusut specială, la care se adaugă materia primă şi manopera. Totuşi, afacerea pare rentabilă, deoarece cumpărători sunt, spune interlocutorul. Înainte de 1989, Bihorul se putea lăuda cu cantităţi mari de mături scoase pe piaţa externă şi internă. Pe vremuri, erau diverse centre şi unităţi, unde se confecţionau astfel de ustensile. Noroc că oameni simpli mai fac încă, din pasiune, mături din sorg, altfel ar trebui să le importăm şi pe acestea, aşa cum se procedează şi cu alte obiecte, care, altă dată, se obţineau din producţie internă.