Un comunicat al Cotroceniului a anunţat, vineri, că, în sfârşit, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) se va reuni, astăzi, una din temele aflate pe ordinea de zi fiind strategia naţională de apărare, precum şi un pachet de legi în acest domeniu. Deocamdată, e greu de estimat însă când va fi prezentată Parlamentului noua legislaţie. Evenimentul este cu atât mai demn de urmărit cu cât Traian Băsescu a anunţat, încă din luna februarie a anului trecut, că intenţionează să introducă în noua strategie controversata doctrină a “loviturilor preventive”. În ultimul interviu acordat în 2005, Traian Băsescu s-a zburlit la politicienii şi ziariştii care au exprimat opinii critice faţă de politica Preşedinţiei vizând securitatea naţională, numindu-i „amatori” şi împărţindu-i în trei categorii: „inconştienţi - care vorbesc de dragul de a vorbi; nepricepuţi - care vorbesc în nepriceperea lor; şi oameni ostili consolidării sistemului de securitate naţională a României”. De asemenea, preşedintele a spus că, în sprijinul afirmaţiilor lor, „amatorii” folosesc „nişte hârtii, pur şi simplu le spun hârtii, legate de securitatea naţională pe care le tot prezintă pe prima pagină”. Există într-adevăr câteva „hârtii” care merită fluturate. Una dintre ele este Constituţia, cealaltă este Legea nr. 473 din 4 noiembrie 2004 privind planificarea apărării. Potrivit Constituţiei, „preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării”. Conform articolului 5 din Legea nr. 473, preşedintele României, în termen de cel mult 6 luni de la data depunerii jurământului, prezintă Strategia naţională de apărare Parlamentului, care o dezbate şi o aprobă, prin hotărâre, în cadrul unei şedinţe comune”. Mai mult, acelaşi articol precizează că „Strategia naţională de apărare a României este documentul de bază care fundamentează planificarea apărării la nivel naţional”. Pentru realizarea prevederilor Strategiei, Ministerul Apărării Naţionale trebuie să elaboreze Carta albă a apărării, prin care se stabilesc obiectivele politicii de apărare. Şi acest document se supune spre aprobare Parlamentului. Potrivit legii, termenul este de cel mult 6 luni de la acordarea încrederii Guvernului. Pe baza Strategiei şi a Cartei Albe, MApN mai alcătuieşte şi Strategia militară. În prezent, Strategia militară a României datează din 20 aprilie 2000, fiind perimată după producerea unor evenimente precum atacul terrorist din 11 septembrie 2001, implicarea Bucureştiului în Afganistan şi Irak, aderarea României la NATO şi prezenţa bazelor militare americane pe teritoriul naţional, pentru a enumera doar câteva. Este semnificativ faptul că ea conţine încă principii şi concepte care amintesc de epoca Ceauşescu. De exemplu, face referinţă la “apărarea armată generalizată”, care înainte de 1989 se numea “mobilizarea întregii populaţii pentru apărarea patriei”. Paragraful este elocvent: “În situaţii extreme se va adopta apărarea armată generalizată. Sistemul naţional de apărare şi toate resursele umane şi materiale ale ţării vor fi mobilizate pentru a respinge forţa agresoare”. În discursul ţinut la ceremonia de depunere a jurământului la 21 decembrie 2004, Băsescu a asigurat că, în calitate de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare al Ţării, va introduce în strategia de apărare lupta împotriva corupţiei la nivel înalt, întrucât aceasta „a devenit o ameninţare la adresa siguranţei naţionale”. În plus, Legea 473 prevede negru pe alb faptul că “încălcărea ori neîndeplinirea prevederilor prezentei legi de către persoanele cu atribuţii în organizarea şi realizarea planificării apărării atrage, după caz, răspunderea administrativă, civilă sau penală”. Nu numai că preşedintele nu şi-a făcut datoria, dar a împiedicat, în plus, Guvernul şi MApN să îşi facă, la rândul lor temele, întrucât din Strategia de apărare decurg celelalte documente. La 27 noiembrie 2005, însuşi vicepreşedintele Comisiei de Apărare din Senat, Norica Nicolai, cerea Preşedinţiei prezentarea de urgenţă, în Parlament, a Strategiei naţionale de apărare. "La riscurile simetrice şi asimetrice identificate pe vremea lui Ion Iliescu, s-a propus o anume strategie şi trebuie să vedem dacă preşedintele Băsescu are o altă strategie în această materie. Cert este că aşteptăm ca Parlamentul să fie sesizat şi să procedeze la dezbaterea Strategiei Naţionale de Securitate", a afirmat Nicolai. Parlamentul mai are însă de aşteptat. În privinţa termenului la care noua legislaţie va fi prezentată Camerelor, Băsescu a afirmat, în interviul amintit, că speră să fie gata, în stadiu de proiect, în luna aprilie-mai”. Rămâne de văzut dacă întâlnirea de astăzi a CSAT va aduce o surpriză, devansând estimările pesimiste ale preşedintelui. Oricum, până în prezent, s-a mers din amânare în amânare. În februarie 2005, Băsescu a anunţat că strategia va fi gata în luna martie; în luna martie a indicat luna mai, la 7 decembrie s-a referit la ianuarie, iar peste numai două săptămâni a împins evenimentul în mai. Joaca de-a securitatea naţională nu-i va aduce prejudicii preşedintelui în planul popularităţii, puţini cetăţeni fiind interesaţi de această problematică. Totuşi, după cum spunea, există printre politicieni şi jurnalişti „amatori” care, «dacă mâine ar fi un act terorist pe teritoriul României - Doamne Fereşte! - ar urla ca din gură de şarpe: „Preşedintele nu şi-a făcut datoria!” Că-i primul responsabil de securitatea naţională.»