Au mai rămas 148 de zile până la ultimul contingent luat la oaste cu arcanul, informează site-ul MApN şi orologiul electronic din faţa bătrânului CCA. Din vremea lui Cuza şi până deunăzi, Gheorghe, Ianoş, Parpangel şi Ştrul au aflat stupefiaţi în timpul cătăniei că sunt fiii aceleiaşi Patrii. Unii dintre ei au învăţat chiar să înjure în româneşte de abia la instrucţie. Iată că, după abandonarea manualului unic de istorie, se va renunţa şi la armata la termen, ultima redută a conştiinţei instituţionalizate de neam şi ţară. De la 1 ianuarie 2007 ne mai aşteaptă, să sperăm, încă un şoc. În paşapoartele autohtone va fi consfinţită dubla noastră identitate: română şi europeană. Oricum, România e pregătită pentru integrare. Pe plaiul mioritic nu a prins cheag nici naţionalismul etnic, nici cel civic. Constituţia „reîncărcată” din 2003, asemeni unei căsătorii inaugurate printr-un viol, nu a produs cetăţeni, ci bastarzi. Şi mezalianţe politice. România are, de fapt, mai multe Constituţii. Una albastră (sau roşie, depinde de tricou), altele portocalii, în nuanţe de Cotroceni ori de Victoria. Nimeni nu mai e contemporan cu legea fundamentală publicată în Monitorul Oficial. Să nu ne lamentăm, nici europenii nu au încă una. În ciuda acestui fapt, mulţi români şi-au învăţat anticipat noile drepturi pe câmpurile de căpşuni ale Bătrânului Continent. Cât despre "reforma morală a clasei politice", a mai auzit cineva ceva? Pe vremuri, autorul „Nopţilor de Sânziene” era întâmpinat de complicii săi mai vârstnici cu salutul: „Ce-ţi mai face generaţia, domnule Eliade”? Apropo, stimaţi Cioroianu, Şandru, Ponta, Mantale, Olteanu, Sârbu, Scutaru, Udrea, Boureanu... Sau poate aşteptăm un răspuns de unde nu trebuie. Să-l întrebăm pe Columbeanu?