Peste câteva zile, va începe o nouă campanie electorală, care, însă, se anunţă mult mai furtunoasă decât precedentele. În aceste condiţii, convinşi, probabil, că "scopul" le va scuza "mijloacele", unii candidaţi nu se vor da în lături să încerce chiar şi fraudarea alegerilor, aşa cum s-a mai întâmplat şi în trecut, sperând că, la fel ca până acum, faptele lor vor rămâne nedescoperite. Cum s-ar fi întâmplat, bunăoară, cu cea mai mare fraudă electorală care a avut loc în judeţul Bihor, dar care a rămas nereparată şi nesancţionată până în zilele noastre.... Şi primarul "comunist" mai sfinţeşte locul Pe Toma Viorel, Revoluţia din 1989 l-a prins pe scaunul de primar al localităţii Suplacu de Barcău, pe raza căreia funcţionau două unităţi economice cu foc continuu, strategice pentru economia naţională: Rafinăria "Crişana" şi Schela de petrol. Faptul că activitatea acestora n-a fost perturbată de entuziasmul revoluţionarilor este, poate, meritul întregii comunităţi, chiar dacă, în caz contrar, ar fi fost vina exclusivă a primarului. Pentru că era iubit de oameni şi pentru că a făcut numai lucruri bune pentru comună, Toma Viorel a rămas primar până în 1992, fiind singurul prim gospodar "comunist" căruia CPUN-ul judeţean i-a confirmat mandatul până la organizarea noilor alegeri. Fraudarea primelor alegeri democratice, care trebuia să desemneze primarul comunei Suplacu de Barcău, i-a schimbat, însă, destinul. Toma Viorel a fost singurul "edil" care a rămas în funcţie şi după 1989. Pentru că a făcut multe pentru concetăţenii săi din Suplacu de Barcău şi pentru localitate, a fost votat şi de o mare parte a populaţiei de naţionalitate maghiară, ceea ce demonstrează că, în 1992, la Suplac, nu a fost vorba de un vot "etnic". Fruntaşii FSN de atunci, cu complicitatea membrilor biroului electoral judeţean, au vândut, însă, scaunul de primar UDMR-ului, printr-o fraudă electorală de proporţii. Un vot nul este, totuşi, egal cu zero... Avea de luptat tocmai cu candidatul UDMR, Ioan Pappai, care, ţinând cont de ponderea populaţiei de naţionalitate maghiară, se considera primul favorit. În anul 1992, în Suplacu de Barcău, maghiarii reprezentau 65% din totalul populaţiei comunei, în timp ce doar 20% erau români, 15% - slovaci, restul fiind rromi. Cu toate acestea, cel care a ieşit învingător în cursa electorală a fost candidatul FSN, Toma Viorel, care, conform legii electorale de atunci, a întrunit jumătate plus unu din totalul voturilor valabil exprimate. Această performanţă a fost consemnată şi în procesul verbal de centralizare a voturilor şi constatare a rezultatelor alegerilor pentru primari, încheiat la 10 februarie 1992, de biroul circumscripţiei electorale 80 Suplacu de Barcău, care a reţinut că din totalul de 3.322 de cetăţeni cu drept de vot 2.293 s-au prezentat la urne să-şi exprime votul în cadrul celor trei circumscripţii electorale amenjatate pe raza comunei, doar 88 dintre voturi fiind anulate. Cu toate acestea, doi dintre membrii comisiei electorale, Pană Petre şi UDMR-istul Lenghel Gheorghe, au făcut opinie separată, motivând că "Toma Viorel nu a întrunit votul a jumătate plus unu din numărul alegătorilor participanţi la vot", uitând că buletinele de vot nule nu intră în calculul voturilor. Dacă ar fi cunoscut legea, aceşti domni ar fi ştiut că din numărul total al voturilor exprimate trebuiau scăzute cele 88 de voturi anulate, numărul voturilor valabil exprimate fiind, în acest caz, de 2.205, iar cum Toma Viorel a obţinut 1.121 din acestea, în timp ce candidatul UDMR, doar 1.084 de voturi, era firesc şi legal să fie declarat câştigător şi validat primar. Când justiţia tace, fărădelegile vorbesc La câteva zile după consumarea scrutinului din 9 februarie 1992, i Judecătoria Oradea deliberează asupra rezultatelor votului de la Suplacu de Barcău, reţinând că "în raport cu datele consemnate în procesul verbal al comisiei electorale de circumscripţie nr. 80 a comunei Suplacu de Barcău, numărul total al voturilor exprimate (voturi valabile şi voturi nule) care echivalează cu numărul alegătorilor participanţi la vot este de 2293 voturi (2205 voturi valabile plus 88 voturi nule)". Cu toate acestea, în necunoştinţă de cauză, instanţa precizează că, "în conformitate cu dispoziţiile articolului 67, aliniat 1, din Legea nr. 70/1991, pentru a fi declarat primar, unul dintre cei doi candidaţi la funcţia de primar trebuia să obţină cel puţin jumătate plus unu din numărul participanţilor la vot (numărul total al voturilor exprimate), adică 1174 voturi valabile". Spunem "în necunoştinţă de cauză", pentru că, înainte de invocarea articolului 67 din Legea 70/1991, instanţa nu putea să nu "zăbovească" şi asupra articolului 60 al aceleiaşi legi în care se preciza explicit că "buletinele nule nu intră în calculul voturilor exprimate". Cu alte cuvinte, scorul electoral trebuia raportat la jumătate plus unu din numărul total al voturilor valabil exprimate (deci, 1103 voturi) şi acesta era net favorabil lui Toma Viorel, care a obţinut 1121 voturi valabil exprimate. Deşi reţine această cifră, instanţa perseverează în propria-i ignoranţă, procedând la invalidarea ca primar a lui Toma Viorel, numele viitorului edil urmând a fi cunoscut abia după organizarea unor noi alegeri în termen de 60 de zile... Trădare, trădare, dar să ştim şi noi Toma Viorel a acceptat şi noua provocare electorală, însă a pierdut de această dată cu doar 30 de voturi. În luna februarie 1992, ziarul "Crişana" relata despre tentativele unor fruntaşi UDMR de intimidare a membrilor secţiilor de votare, dar şi a unei părţi a electoratului maghiar care a votat cu candidatul FSN. Aşa a fost schimbat destinul unui om, care, dacă n-ar fi fost nedreptăţit de justiţie şi trădat de camarazii politici din FSN conduşi de prefectul de atunci, Vasile Blaga, poate că şi acum ar fi fost primarul comunei Suplacu de Barcău. Sau al oraşului cu acelaşi nume, pentru că Toma Viorel a demonstrat că omul sfinţeşte locul, indiferent de regimul politic căruia trebuie să i se "închine". Fostul primar nu doreşte daune materiale, deşi le-ar putea obţine uşor, acum, cerându-le în instanţă celor care nu au citit bine legea sau au interpretat-o după bunul plac. Singurul lucru pe care îl doreşte Toma Viorel este o reparaţie morală. Pentru că una este să-ţi pierzi scaunul de primar în urma unei confruntări electorale democratice, loiale, alta să-ţi fie vândut fără luptă, de colegii de partid, cu binecuvântarea unei justiţii oloage...