În urmă cu 62 de ani, sublocotenentul de rezervă Iosif Abrudan comanda compania de cercetare a Batalionului 11 Vânători de Munte, care îşi avea garnizoana de reşedinţă în orăşelul Beiuş - Bihor. Luptând în cadrul Diviziei 3 munte, comandată de renumitul general Leonard Mociulschi, abia întorşi de pe frontul de răsărit din Caucaz, militarii români s-au avântat în urmărirea inamicului horthysto-hitlerist, pentru a-l alunga din Transilvania de Nord, ocupată vremelnic. Spre sfârşitul lunii septembrie 1944, continuând urmărirea unei subunităţi din Regimentul 20 honvezi, batalionul a ajuns la marginea pădurii Miersig, la frontiera vremelnică trasată la 14 km de Oradea. Batalionul a fost oprit de un foc imens de arme automate şi tunuri, având înaintea satului Leş lucrări genistice importante. La postul de comandă al Batalionului 11Vânători de Munte, condus de locotenent-colonel Vasile Costin, s-au adunat toţi comandanţii de companii şi ai subunităţilor de întărire, analizând situaţia. S-a luat hotărârea ca, în zorii zilei următoare, după o puternică pregătire de artilerie, să continue atacul, pentru cucerirea satului Leş, care era şi localitatea natală a sublocotenentului Iosif Abrudan. În timpul consfătuirii, au fost aduşi la postul de comandă doi ţărani din Leş: Dumitru Abrudan, fratele sublocotenentului, şi Borza Dumitru, care, auzind că armata română a ajuns la pădure, au reuşit să treacă linia frontului la ai noştri. După ce fraţii s-au îmbrăţişat, cei doi ţărani au dat toate informaţiile necesare privind amplasarea gurilor de foc, subunităţile aflate pe poziţie şi în sat. Luând cuvântul, sublocotenentul Iosif Abrudan l-a rugat pe comandantul de batalion să renunţe la pregătirea de artilerie dinaintea atacului, întrucât pe liziera satului îşi au casele părinţii săi şi alţi doi fraţi şi i-ar expune la mari pericole de moarte, angajându-se, însă, să cucerească satul cu compania lui de cercetare, prin infiltrarea în timpul nopţii în spatele inamicului, care urma să fie atacat fulgerător. Comandantul de batalion a raportat propunerea comandantului diviziei şi planul a fost aprobat. Noaptea, pe la ora două, au fost trimise în incursiune câteva grupe de cercetaşi, care i-au scos din luptă pe pândarii din avanposturile inamice, iar, la un semnal, compania de cercetare, în grupuri mici, se infiltrează pe o vâlcea acoperită din Valea lui Suroi, căzând în flancul şi spatele horthyştilor, unde aceştia erau complet descoperiţi, atenţia lor fiind îndreptată spre pădure. Compania deschide un foc nimicitor din mai multe puncte, inamicul surprins şi derutat se dezmeticeşte, schimbă direcţia de tragere, dar era prea târziu. Concomitent cu atacul companiei de cercetare, simulează atacul şi restul Batalionului 11 Vânători, dinspre pădure, silind inamicul să fugă din localitatea Leş, după ce a lăsat pe teren morţi şi răniţi. Au fost capturate multe mitraliere şi alt armament automat, două autoturisme, trei motociclete, 70 biciclete, pe care veniseră cei 70 de horthyşti în ajutorul celor din sat. N-au mai avut norocul să intre în luptă, ci doar să scape cu viaţă ca prizonieri la români. Sublocotenentul Iosif Abrudan şi-a eliberat satul natal, scăpându-l de ocupaţia străină, fără pierderi în rândul companiei sale de cercetare. Dimineaţa, consătenii i-au primit cu pâine caldă, flori, urale şi cu bucurie pe eliberatori, iar sublocotenentul, fiu al satului, cu greu şi-a regăsit părinţii şi fraţii, ascunşi într-o pivniţă, plângând de fericirea revederii. După un scurt popas, a continuat cu batalionul urmărirea inamicului spre Gara Leş - satul Nojorid şi satul Sântandrei, organizându-se în apărare, deoarece se contura un puternic contraatac al trupelor horthysto-hitleriste, însoţite de tancuri şi aviaţie. Lipsit de armament antitanc şi antiaerian, copleşit de numărul atacatorilor, batalionul este nevoit să replieze spre pădurea Miersig şi Gepiu, unde inamicul este oprit. În timpul replierii, părinţii, fraţii şi rudele sublocotenentului au părăsit satul împreună cu soldaţii noştri, deoarece ar fi fost împuşcaţi de horthyşti, care au aflat că cei care au cucerit satul Leş şi i-a fugărit din sat era Iosif Abrudan. După regruparea Diviziei 3 de munte aceasta îşi reia ofensiva, după două zile atingând Crişul Repede la vest de Oradea, pe aliniamentul Sântandrei - Gara Toboliu - Roit. Punctul de comandă al Diviziei 3 munte a fost stabilit în satul Leş, recucerit, după care divizia participă împreună cu Divizia 337 sovietică la eliberarea oraşului Oradea, la 12 octombrie 1944. Ne aducem aminte de aceste lupte, acum, când se împlinesc 62 de ani de la eliberarea pământului sfânt al ţării noastre de sub ocupaţie horthysto-hitleristă, aducând prinosul nostru de recunoştinţa eroilor căzuţi în luptă. În cimitirul eroilor din satul Leş, îşi dorm somnul de veci 318 luptători români care şi-au jerfit viaţa pentru Patrie, pentru reintegrarea ei în vechile hotare.