Sânnicolau Român - străveche vatră românească Un aspect al vieţii culturale din perioada interbelică (1930)
Vatra de ţărani vrednici care a dat Bihorului pe una din personalităţile de seamă ale României din secolul al XIX-lea, Nicolae Jiga, mare filantrop, nu putea rămâne în perioada interbelică în afara avântului cultural al României Mari. Un aspect al acestei antrenări a comunităţii rurale de la graniţa de vest pe traiectoria culturii reţine atenţia prin semnificaţia raportării la trecut, la cinstea faptelor înaintaşilor. Este vorba de momentul sărbătoresc al sfinţirii unei plăci comemorative închinate lui Nicolae Jiga, fiu al Sânnicolaului Român, în 1930.
Cu o săptămână înainte, în duminica din 24 august 1930, tinerimea de la şcolile secundare, originară din Cefa, constituită în societatea "Nicolae Jiga", a organizat o serbare populară în Sânnicolau Român, unde, pe lângă numeroasele puncte din program, a prezentat cu succes poemul eroic "Pe aici nu se trece".
Marele eveniment se petrecea însă în duminica următoare. Astfel, la 31 august 1930, s-a sfinţit, în Sânnicolau Român, placa comemorativă închinată lui Nicolae Jiga, fiind prezenţi protopop Vasile Popoviciu - preşedinte, dr. Nicolae Zigre (nepot al marelui filantrop), dr. Dumitru Mangra (director de bancă), dr. Nerva Iercan, Augustin Chirilă (directorul Internatului), decanul Tripon şi N. Bodea.
Ceremonialul a început cu Sfânta Liturghie (fiind şi zi de duminică), oficiată de cei doi protopopi prezenţi şi de preotul Ioan Ţihoiu, paroh local. A urmat un parastas "pentru odihna sufletului lui Nicolae Jiga", la sfârşitul căruia clerul şi credincioşii prezenţi au plecat spre casa lui Teodor Sav, unde s-a dezvelit placa comemorativă. Protopopul Vasile Popoviciu a vorbit despre întreaga viaţă a fostului fiu al Sânnicolaului, Nicolae Jiga, dând cele mai precise date din viaţa lui şi arătând pas cu pas marile fapte ale sale ca filantrop român, comerciant onest, un sprijinitor al bisericii şi şcolii române, un mare ocrotitor şi ajutător al copiilor săraci care doreau să înveţe în acele timpuri grele, înfiinţând internatul, care există şi adăposteşte şi azi circa 60 de şcolari anual. A citit chiar testamentul prin care Nicolae Jiga îşi consacră averea sa, pentru buna pregătire a tineretului român de religie ortodoxă, pentru că soarta nu l-a favorizat din acest punct de vedere pe marele filantrop, cel mai mare susţinător al unităţii naţionale bihorene, cu influenţă în conducerea bisericii aproape în toată Ţara Crişurilor din vechea monarhie austro-ungară.
Arată apoi că Nicolae Jiga a sprijinit cu mulţi bani bisericile şi şcolile din Oradea, Tinca, Sânnicolau, precum şi internatul de băieţi din Oradea şi cel din Beiuş. "Toate aceste danii şi binefaceri îl fac pe acesta să trăiască azi mult mai mult decât era în viaţă", mai spunea oratorul. El a trăit pentru naţiunea sa.
A vorbit apoi N. Bodea, student al Academiei de Drept din Oradea, fost beneficiar al Fundaţiei Jiga la internatul din Oradea, unde a primit o educaţie aleasă. După feştania noii case a lui Teodor Sav, a urmat o masă tradiţională românească, oferită de proprietar. La masă a vorbit şi dr. N. Zigre despre iniţiativa senatului fundaţiei pentru dezvelirea unei plăci comemorative pe zidul noii case, ridicate pe vechiul amplasament al casei în care s-a născut marele filantrop. S-a realizat, astfel, "un adevărat document istoric şi moral-religios pentru noi şi viitoarele generaţii, la o jumătate de kilometru de graniţa apuseană" - consemna presa vremii.
Momentul cultural din mijlocul verii anului 1930 va fi avut, desigur, un larg ecou pozitiv în conştiinţa comunităţii. Din păcate, nori negri se vor abate asupra acestei vetre bihorene, care vor lovi din plin, inclusiv viaţa culturală ce se înfiripa în vremea României Mari.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.