Dincolo de splendoarea şi somptuozitatea clădirii Casei Judeţene de Pensii Bihor se ascund, în continuare, aceleaşi vechi metehne pe care funcţionarii publici le au în sânge, când vine vorba de contribuabilii pe care trebuie să îi servească. Sute de pensionari, şi nu dintre cei de rând, ci mai ales cei care patru, cinci sau şase ani s-au sacrificat prin amfiteatrele facultăţii, au parte de un tratament care este departe de a le respecta demnitatea. Noile reglementări, care prevăd ca anii de studiu să fie asimilaţi ca stagiu de cotizare, au generat o adevărată isterie, atât printre pensionari, cât şi printre funcţionari. Nici pe unii, nici pe alţii nu-i mai ţin nervii, spiritele încingându-se în faţa ghişeelor, unii după ce au stat câteva ore în şir pe la mai multe cozi, ceilalţi săturându-se să le tot explice oamenilor că nu ei au stabilit ce acte trebuie depuse la dosarul de recalculare a pensiei. Întregul calvar a pornit de la cerinţa că la dosar trebuie adăugată foaia matricolă cu perioada studiilor universitare urmate la zi, în original şi xerocopie sau, în lipsa acesteia, o adeverinţă eliberată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Marea problemă este că mulţi dintre pensionarii vizaţi au absolvit cursurile învăţământul superior într-o perioadă în care nici nu existau foi matricole sau pe aceste acte nu era specificat faptul că studiile au fost făcute la zi. "Nu înţeleg cum pot fi atât de absurzi cei care fac aceste legi. Eu am absolvit în anul 1964 şi în vremea aceea nu se preciza forma de învăţământ, zi sau seral. Existau cursuri doar la zi. Acum trebuie să merg până la Bucureşti să plătesc pentru o simplă adeverinţă 300.000 de lei şi în plus şi drumul până acolo mă costă aproape 1 milion de lei. Şi pentru ce bătaie de cap şi nervi? Pentru 110.000 de lei pe lună?", se plângea Elena Szvercsak. În acelaşi timp, soluţia oferită în cazul lipsei foii matricole este adeverinţa de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Am fi dorit să le venim în sprijinul bieţilor oameni şi să le oferim adresa ministerului în cauză sau numărul de telefon al acestuia, dar funcţionarii Casei Judeţene de Pensii Bihor, care îi îndrumă să se adreseze acestei instituţii, nici măcar nu au habar despre aceste informaţii. Sunând la Bucureşti pentru a afla adresa exactă a ministerului, una dintre angajatele de aici ne-a comunicat că informaţia venită de la pensii este eronată, deoarece nu lor le revine obligaţia de a elibera acea adeverinţă care ţine loc de foaie matricolă, ci unităţii de învăţămân absolvite. "Apreciem că aproape 10.000 de pensionari bihoreni sunt îndreptăţiţi să ceară recalcularea pensiilor. Înţelegem că în perioada în care au absolvit, unii chiar prin anii 30, nici nu existau astfel de documente. Am făcut demersuri la Bucureşti în vederea modificării legislaţiei în această privinţă", a declarat Szarka Arpad, directorul executiv al CJP Bihor. Tratamente gratuite pe culoarele Casei de Pensii Dar, dacă conducerea CJP Bihor nu se face vinovată de inadvertenţele legislative, nu credem că se poate disculpa în ce priveşte modul defectuos în care se desfăşoară activitatea de relaţii cu publicul. "De la 7.30 m-am postat în faţa sediului, acum este ora 10.30 şi încă nu mi-a venit rândul la ghişeu", a declarat una dintre pensionare. Am stat la un ghişeu pentru un număr, apoi m-am pus la o altă coadă pentru informaţii, apoi la o alta care nu era cea bună, iar în final, când am ajuns în faţa ghişeului de stabiliri pensii, mi-a respins dosarul, pe motiv că nu este trecută în foaia matricolă forma de învăţământ. Mai mult, mai toţi pensionarii ce se târau buimăciţi de la un ghişeu la altul au ţinut să ne transmită nemulţumirile lor legate de modul în care li se rezolvă cererile. Curios că după ce ni s-au plâns de tratamentul la care sunt supuşi, imediat la faţa locului au venit câţiva "şefi" şi au remediat pe loc toate probleme, neratând ocazia de a-i apostrofa pe interlocutorii noştri: "De ce aţi chemat presa?". În unul dintre cazurile semnalate era vorba despre o cerere de bilet de tratament depusă în ianuarie 2004, căreia nu i s-a găsit răspuns decât după ce, întâmplător şi fără nici o intervenţie, am fost văzuţi că am vorbit cu semnatarul cererii.