În după-amiaza zilei de 17 decembrie 1989, în Timişoara s-au tras primele focuri. Totul a început în seara zilei de 16 decembrie, când, câteva sute de manifestanţi, au început să scandeze lozinci anticomuniste si împotriva lui Ceauşescu în faţa casei lui Laszlo Tokes. Scandalul a continuat toată noaptea, timp în care grupuri organizate au spart vitrinele magazinelor si au dat foc chioşcurilor de ziare. Numărul celor care au ieşit în stradă a crescut în fiecare zi. În seara zilei de 19 decembrie, o parte a armatei a pactizat cu manifestanţii, iar a doua zi, Timişoara a fost declarat oraş liber. Viaţa celor care au condus revoluţia din Timişoara a atârnat de un fir de aţă. Ei urmau să fie ucişi de membrii unui comando special trimis de la Buzău. Sinuciderea generalului Vasile Milea, i-a făcut pe militari să renunţe de bună voie la misiune, iar conducătorii revoluţiei au putut astfel să continue lupta. Primii manifestanţi prinşi au fost informatori Conducătorii revoluţiei din Timişoara, la fel ca o mare parte dintre participanţi, spun că revoluţia au făcut-o timişorenii. Din informaţiile militarilor din comando, precum şi din cele obţinute de agenţii fostei Securităţi, a reieşit că toţi coordonatorii revoltei din Timişoara au venit pe filiera iugoslavă. Iată cum s-au desfăşurat evenimentele din Timişoara, din punctul de vedere al Securităţii. În 16 decembrie în faţa casei lui Tokes a apărut un grup de tineri care se identificau printr-o beretă cu şnur. Nu erau mai mult de 10-15 persoane, care treceau prin întreprinderi, şi întrebau de colegi de-ai lor reformaţi. În acest timp, în faţa casei lui Tokes nu erau mai mult de 8 persoane. În jurul orei 14:30 a apărut un grup de sindicalişti, de 60-70 de persoane. Spre seară, grupul cu berete a revenit cu lumânări. Au stat un timp, apoi au început să mobilizeze curioşii: "Hai să mergem, hai să demonstrăm!". Porneau, dar lumea nu-i urma. Atunci se întorceau în mulţime, aşteptau un timp, apoi reluau figura. La un moment dat s-au urnit şi au luat-o, cu grupul violent în mijloc. În scurt timp au început luptele de stradă, în timpul cărora militarii şi miliţienii au prins câteva zeci de demonstranţi. Dintre aceştia, cel puţin 20% erau informatori ai Securităţii şi Miliţiei. Aceştia dădeau parola, consemnul sau spuneau numele ofiţerului de legătură aşa că militarii le dădeau drumul. Comandoul a ajuns în 18 decembrie În ziua de 18 decembrie, în Timişoara a sosit un comando special ce avea misiunea să îi captureze pe conducătorii revoluţiei. Era vorba de un detaşament de militari din cadrul Batalionului 404 Cercetaşi din Buzău. Comandantul faimosului Batalion 404 Cercetare, colonelul Remus Ghergulescu, îşi infiltrase câţiva oameni printre revoluţionari şi aflase despre grupurile de agenţi, coordonaţi din Iugoslavia, care incitau la revolta. Cercetaşii, îmbrăcaţi în civil, au ajuns pe aeroportul militar de lângă Timişoara în data de 18 decembrie, la ora 7.00. Colonelul Ghergulescu s-a prezentat la generalul Guşe, care se afla de asemenea la Timişoara, dar care habar nu avea de misiunea celor de la Buzău. Timişoara a fost împărţită în 8 zone Cercetaşii au împărţit oraşul în opt zone, în fiecare fiind trimisă câte o echipă. Cercetaşii au observat că în unele locuri se întâlnesc tineri care îşi dădeau unii altora bilete, şi care aveau asupra lor lanţuri, bile, bastoane etc. Cercetaţii au reuşit să afle şi ce conţineau acele bilete. Astfel, textul conţinea ora şi locul în care se acţiona, uneori fiind trecute numere de telefon. Din cele relatate de cercetaşi, a reieşit că grupurile de demonstranţi erau formate din 6, 7, 10 tineri, care spărgeau vitrinele şi dădeau foc magazinelor. După aceea se adunau curioşii şi hoţii. În dimineaţa zilei de 19 decembrie, cercetaşii infiltraţi în marile uzine au aflat că se pregăteşte ieşirea masivă în stradă. În întreprinderi se alegeau conducerile din rândul muncitorilor, iar directorii nu mai veneau la serviciu. Au fost stabilite coordonate de acţiune, planuri, trasee, ore la care coloanele de muncitori să se întâlnească, lozinci, afişe. Casetele erau trimise în Iugoslavia S-a aflat că pe 20 decembrie muncitorii vor ieşi pe coloane şi se vor întâlni în jurul orei 11.00 în zona centrală a oraşului, în Piaţa Operei. Guşe, care acţiona independent de Stănculescu, aflat şi el la Timişoara, a ordonat ca dispozitivele din oraş să se retragă şi să nu se riposteze cu foc. În dimineaţa zilei de 20 decembrie, cercetaşii au ajuns în locurile prin care urmau să treacă muncitorii. Cu banderole albe pe braţ, aceştia au început deplasarea câte 8-10 în rând. În balconul Operei şi-au ales un comitet de coordonare şi au început să apară diverse persoane care vorbeau populaţiei. Zi şi noapte, demonstranţilor li se organizase aprovizionarea cu pâine şi produse din carne. În noaptea de 21 decembrie, o femeie a născut în Piaţa Operei, iar fetiţa a fost botezată de mulţimea ce striga: "Victoria, Victoria!". Tot ce s-a întâmplat referitor la demonstraţie a fost filmat permanent, 24 din 24. Din datele culese de cercetaşi, casetele erau trimise foarte operativ în fosta Iugoslavie. Membrii comandoului au renunţat la misiune când au aflat de sinuciderea lui Milea În după-amiaza zilei de 21 decembrie, şeful comandoului a primit misiunea de la generalul Guşe să îi captureze pe cei aflaţi în balconul Operei, pregătirea oamenilor fiind coordonată de generalul Coman. Pe 22, ora 9.00, au fost puse la punct ultimele detalii, după care ar fi urmat să se acţioneze. În timpul întâlnirii, Guşe a deschis la un moment dat uşa şi a zis: "Ascultaţi!". Televiziunea transmitea comunicatul cu sinuciderea generalului Milea. Imediat militarii au plecat, iar comandoul s-a retras la Buzău. În timpul luptelor din Timişoara, au murit 89 de persoane. Din păcate, nici după 15 ani de la revoluţie nu se cunosc numele celor care au început revolta şi nici a celor care au tras împotriva manifestanţilor.