Peste 24 de ore secţiile de votare îşi vor fi deschis deja porţile, pentru ultimul exerciţiu electoral al democraţiei originale care se experimentează de 15 ani încoace. Un astfel de examen de capacitate al clasei politice va avea, de bună seamă, admişii şi respinşii săi, electoratul fiind cel care va decide pe cine va credita cu încredere şi speranţă, dar şi cui îi va deschide uşa din dos pentru a părăsi eşichierul puterii? Un demers cu atât mai dificil cu cât generozitatea ofertelor politice din galantarele partidelor demonstrează fabuloasa miză a acestui scrutin, ultimul în care alegerile legislative se desfăşoară simultan cu cele prezidenţiale. În ipoteza în care în următorii doi ani nu vor fi organizate alegeri anticipate, scrutinul de mâine va desemna, practic, primul "dream-team" politic românesc, echipa care va desăvârşi anevoiosul proces de integrare europeană. Acest deziderat pare plauzibil, prin prisma capitolelor de negociere cu finalizarea asumată, şi este aplaudat de majoritatea covârşitoare a românilor şi a clasei politice. Tocmai din aceste motive, cei care creditează echipa învingătoare în alegerile generale din 2004 cu şansa unui mandat dublu nu greşesc prea mult. Capitalul de simpatie care va răsplăti partidele ce se vor instala la guvernare în următorii doi ani va cântări serios în balanţa alegerilor generale din 2008. Nu întâmplător, în bătălia pentru România, care se va tranşa mâine, la urne, s-a tras cu patimă, din toate poziţiile, până la ultimul cartuş. Şansa ultimelor alegeri generale şi prezidenţiale simultane nu putea fi irosită. Când ne vom mai întâlni cu un prezidenţiabil locomotivă dispus să tragă după el ditamai garnitura politică, în care s-au cuibărit, de-a valma, titraţi şi analfabeţi, profesionişti şi amatori, competenţi şi impostori, altruişti şi profitori? Unii vor pune mâna pe abac şi vor socoti că peste 20 de ani, la alegerile ?simultane? din 2024, uitând că atunci vom fi de mult intraţi în Europa şi profeţiile lui Brucan vor fi demult istorie. Ca şi actuala clasa politică, de altfel, pentru că istoria îi consemnează, deopotrivă, atât pe purtătorii de lauri, cât şi pe purtătorii de spini?