Procurorii militari sunt în aşteptarea unor documente - printre care şi rechizitoriul prin care teroristul Carlos a fost deferit justiţiei franceze şi condamnat la detenţie pe viaţă - pentru a putea continua ancheta în cazul fostului şef al DIE, generalul (r) Nicolae Pleşiţă. Procesul teroristului international Ilici Ramirez Sanchez, alias Carlos Sacalul, a început la data de 28 august a anului 1997, la Paris. Carlos a fost arestat in Sudan, in 1994, de catre agentii contraspionajului francez (DST) si a fost judecat pentru uciderea a doi agenti DST si a unui libanez. Atentat cu bombă în trenul Paris-Toulouse Actele au fost solicitate de procurorii români în urmă cu un an şi jumătate. Însă, din cauză că Ilici Ramirez Sanchez, alias Carlos Şacalul, a făcut obiectul unor alte cercetări în Franţa, pentru uciderea a 11 persoane şi rănirea altor 200, în anii 80, demersurile au fost întârziate. Între timp, alte documente transmise de autorităţi judiciare din alte state europene, le-au parvenit anchetatorilor români. La începutul acestei săptămâni, procurorii francezi au cerut judecătorului să aprobe trimiterea teroristului în faţa instanţei, uciderea a 11 persoane şi rănirea altor 200, în anii 80. Acest al doilea proces al lui Carlos va începe anul viitor. Carlos este acuzat de atentatul cu bombă din trenul Paris-Toulouse, de la data de 29 martie 1982, atacurile asupra birourilor ziarului Al Watan, din 22 aprilie 1982, precum şi de atacul asupra trenului de mare viteză, din staţia Marseille, de la data de 31 decembrie 1983. De asemenea, procurorii au afirmat că teroristul Carlos Şacalul a organizat un atac cu bombă pentru eliberarea prietenei sale Magdalena Kopp, o fostă revoluţionară germană care la momentul respectiv era deţinută în Franţa. În 1997, Carlos a fost condamnat la închisoare pe viaţă în Franţa, pentru uciderea a doi agenţi secreţi în anul 1975. Autorităţile judiciare române au transmis magistraţilor francezi informaţii referitoare la activitatea lui Carlos ca urmare a angajării acestuia de către fosta Securitate şi, după încheierea procesului teroristului, autorităţile din Franţa au comunicat date importante pentru continuarea anchetei de la Bucureşti, susţin sursele citate. Legăturile lui Carlos cu securitatea Primele cercetări în privinţa legăturilor lui Carlos cu Securitatea română au început în 1990, din ordinul adjunctului procurorului general, Gheorghe Diaconescu, în baza unui raport făcut de colonelul Sergiu Nica, fost şef serviciu în cadrul DIE şi a plângerii scriitorului Paul Goma. Astfel, generalul în rezervă Nicolae Pleşiţă, şeful Departamentului de Informaţii Externe (DIE) al fostei Securităţi, a fost pus sub acuzare, pentru complicitate la asasinatele executate de Carlos Şacalul. Pleşiţă ar fi fost una dintre persoanele de contact ale lui Carlos în România comunistă, alături de generalul Iulian Vlad (şeful fostei Securităţi), Tudor Postelnicu (fost ministru de Interne) şi Gisela Vass (adjunctă a şefului departamentului pentru relaţii internaţionale a Comitetului Central al Partidului Comunist Român, care s-a ocupat în mod special de relaţiile cu "organizaţiile revoluţioare din întreaga lume"). În cazul teroristului, până acum, anchetatorii români au audiat mai multe persoane, printre care Iulian Vlad şi Tudor Postelnicu, Nicolae Pleşiţă şi Ion Diaconescu. Potrivit documentelor de la dosar, ofiţerii de Securitate Diaconescu şi Nica (ultimul decedat în 1995, din cauze naturale) au fost cei care l-ar fi racolat pe Carlos la Praga, ei fiind intermediarii dintre terorist şi Vlad, Postelnicu şi Pleşiţă. Pacepa pe agenda lui Carlos Şacalul Dictatorul Nicolae Ceauşescu i-ar fi comandat lui Carlos cel puţin şapte atentate, pentru care a vărsat în conturile teroristului sume de ordinul milioanelor de dolari. Carlos a fost angajat pentru a-l asasina pe fostul şef al Securităţii, Ion Mihai Pacepa, considerat de Ceauşescu drept "trădător de ţară", după fuga acestuia în Statele Unite, în anul 1978. Printre acţiunile lui Carlos a fost şi cea privind atentatul cu bombă din 28 februarie 1981, de la postul de radio "Europa Liberă" din Munchen, când, dintr-o eroare, în loc să fie distruse birourile secţiei române, au fost distruse cele ale secţiei cehe. Atunci au fost rănite opt persoane, dintre care trei grav. Iniţial, s-a crezut că atentatul a fost comandat de la Moscova, pentru că la reşedinta lui Carlos din Budapesta au fost găsite schiţele sediului postului "Europa Liberă". Atentatul de la Munchen, comanda lui Ceauşescu În actele de la Bucureşti există probe care susţin faptul că atentatul de la Munchen a fost făcut la comanda lui Nicolae Ceauşescu, care vroia lichidarea redactorului şef al secţiei române, Emil Georgescu. Cu o seară înaintea atentatului, cînd Georgescu îşi plimba câinele, a observat că este urmărit, iar în cursul nopţii a primit telefoane de ameninţare. Aceste fapte l-au determinat să nu se ducă a doua zi la radio. Redactorul şef a fost însă înjunghiat mortal, la 28 iulie 1981, la Haar, în apropiere de Munchen, în urma acţiunii "Haiducu", comandată de Securitate. Foşti ofiţeri de Securitate fugiţi din ţară - precum Ion Şerban (stabilit în Elveţia) şi Gheorghe Mandache (domiciliat în fosta RFG) - au fost la un pas de a fi ucişi de Carlos. Celor doi le-au fost amplasate bombe în autoturisme. De asemenea, Carlos i-a "ratat" pe fostul ministru de Interne Nicolae Penescu şi pe scriitorul Paul Goma. Celor doi le fuseseră expediate, din Spania, colete poştale conţinând explozibili, cu menţiunea că sunt volume ale fostului lider al Kremlinului, Nichita Hrusciov. Johannes Weinrich, principalul ajutor al teroristului internaţional Carlos Şacalul, a compărut, în 1996, în faţa unui tribunal german, fiind acuzat pentru atentatul cu bombă de la Centrul cultural francez din Berlin, produs în 1983. Rechizitoriul autorităţilor germane îl acuză pe Weinrich că ar fi obţinut din România cele 24 de kilograme de exploziv plastic folosite pentru provocarea exploziei. Dosarele secrete ale lui Carlos si Weinrich se aflau în arhivele fostelor servicii secrete est-germane, STASI. « Cariera » lui Carlos, întreruptă în Sudan Teroristului international Ilici Ramirez Sanchez, alias Carlos Şacalul, a fost arestat în Sudan, în 1994, de către agenţii contraspionajului francez (DST). Procesul demarat în Franţa a reprezentat prima ocazie de a-l urmări în public pe Carlos, fiu al unei familii venezuelene respectabile. El şi-a făcut studiile la Moscova, după care a acţionat, în anii 70, 80, în favoarea cauzei palestiniene şi, ulterior, în numele propriei sale grupări teroriste. Aproximativ 20 de persoane şi-au pierdut viaţa în atentatele organizate de el în perioada 1973-1984 în mai multe ţări. Cel mai spectaculos atentat a avut loc la reuniunea OPEC de la Viena, din decembrie 1975, când Carlos a luat ostatici 11 miniştri ai petrolului. Atacul s-a soldat cu trei morţi.