Încep prin a spune că mă leagă de Zoly o amiciție care a trecut proba timpului. Îl cunoșteam din timpul liceului, apoi ne-am reîntâlnit în anii ’90 din postura de colaboratori la postul de radio local „Prompt”, acolo unde, în calitate de director, am descoperit în Zoly un jurnalist profesionist, dar și specialist în noile tehnologii media pe care, printre primii, le implementam în Bihorul postdecembrist.

Am continuat să colaborăm și după perioada Radio „Prompt”, ambii continuând în domeniul presei audio-vizuale și scrise, iar Zoly Kovács, fiind apoi, până în prezent, și referent în cadrul Compartimentului informatică și media al Primăriei municipiului Beiuș.

Mai trebuie să spun că, la fel ca mai multor concitadini de-ai noștri, ideea că Zoly Kovács asigură documentarea și înregistrarea video și fotografică la majoritatea evenimentelor esențiale pentru evoluția urbei, îmi oferă o stare de confort, care vine din siguranța că posteritatea va înțelege mai bine, și datorită lui, această perioadă din istoria multiseculară a Beiușului. Aș putea zice că Zoly este, de mult timp, o prezență cotidiană, sine qua non, chiar un „brand” local atunci este vorba de domeniile în care excelează. Și voi încheia acest, pe cât de necesar, pe atât de firesc, laudatio, caracterizându-l pe Zoly Kovács ca fiind omul cuvântului dat, prietenul și colaboratorul pe care te poți bizui la „drum lung”.

Zoltán Kovács (n. 1968, Oradea) a copilărit la Beiuș - oraș care avea să-i devină spațiu formativ, rezervor de memorie și filtru afectiv prin care privește lumea. Absolvent al Liceului „Samuil Vulcan”, a urmat cursuri și la Școala Superioară de Informatică „Gábor Dénes” din Budapesta - secția Oradea, unde și-a format baze solide de cunoștințe în domeniul IT.

Pasionat de fotografie încă din adolescență, a urmat un curs foto autorizat la Școala de Fotografie Varadinum (Asociația Ovi. D. Pop), unde și-a consolidat competențele tehnice și expresive. Practică în mod activ fotografia jurnalistică, documentară, urbană, de peisaj și natură.

În paralel, s-a remarcat, începând cu sfârșitul anilor ’90, ca jurnalist și realizator radio, colaborând cu publicații județene și regionale. A semnat numeroase articole - fotoreportaje, corespondențe și eseuri, cu tematici axate pe memorie colectivă, identitate locală, minorități și istorie trăită, fiind activ și pe platformele de social-media.

Este colaborator la mai multe apariții editoriale, în calitate tehnoredactor-editor, machetator pentru tipar și de creator de proiecte de copertă. De asemenea, se ocupă de realizarea, digitalizarea și prelucrarea fotografiilor folosite la ilustrarea publicațiilor. În prezent locuiește la Beiuș și lucrează, de 18 ani, ca responsabil de comunicare, media și IT în cadrul administrației publice locale.

Cât privește Premiul „Zsiskú János” - „Zsiskú János Szórványdíj” - este o distincție acordată anual în semn de recunoștință față de persoanele și grupurile care contribuie la păstrarea identității, culturii și vieții comunitare maghiare în zonele de diasporă etnică din Bihor. După cum preciza chiar Zoltán Kovács, laureatul din acest an, de-a lungul timpului, printre cei care au fost distinși cu acest premiu s-au numărat profesori, artiști, clerici, cercetători ai istoriei locale, reprezentanți ai administrației și ai vieții comunitare, precum și organizații locale.

Acordarea Premiului „Zsiskú János” - „Zsiskú János Szórványdíj”, instituit în 2010 de UDMR Bihor, este parte a programului tradiționalei manifestări intitulate Zilele Culturii Maghiare de pe Valea Crișului Negru (Fekete-Körös-völgyi Magyar Napok), eveniment ajuns la cea de-a XIII-a ediție.

Desfășurate în perioada 11-13 septembrie și găzduite de localitățile Remetea, Grădinari, Finiș, Tărcaia și Beiuș, Zilele Culturii Maghiare de pe Valea Crișului Negru s-au terminat duminică, 13 septembrie, la Casa de Cultură a Municipului Beiuș cu festivitatea decernării Premiului „Zsiskú János” și un scurt program artistic.

János Zsisku (1936- 2009) a fost un pastor reformat maghiar, scriitor bisericesc, poet și povestitor din Transilvania. Din 1965 și până la pensionare, în 2001, a fost paroh reformat la Beiuș, iar din 1990 a îndeplinit funcția de vicepreședinte al comitetului județean Bihor al UDMR.

De aici și legătura strânsă și definitorie dintre cel mai recent laureat al Premiului „Zsiskú János” - „Zsiskú János Szórványdíj” și cel pe care îl imortalizează distincția menționată, legătură evocată și de publicistul Zoltán Kovács cu ocazia festivității de duminică, 13 septembrie:

„Zsisku János nu a fost niciodată, pentru mine, doar un preot sau o personalitate a vieții publice. L-am cunoscut încă din copilărie. La sfârșitul anilor ’60 eram vecini, la umbra bisericii reformate, iar de aici s-a născut o prietenie între familiile noastre care avea să dureze o viață.

Pentru mine a rămas întotdeauna, pur și simplu, nenea János.

A fost alături de noi în momentele importante ale vieții: atât în clipele de bucurie, cât și în acele împrejurări grele și dureroase despre care ne-am fi dorit să nu se fi întâmplat niciodată.

Abia mai târziu, ajuns la maturitate, am înțeles cu adevărat importanța muncii pe care a desfășurat-o pentru comunitatea maghiară din Beiuș și din împrejurimi. Și-a slujit și reprezentat propria comunitate, considerând în același timp esențial dialogul cu populația majoritară. Știa că, pentru a dăinui, trebuie să ne cunoaștem pe noi înșine, dar și să învățăm să trăim împreună cu cei din jurul nostru”.