Urmărind emisiunile posturilor românești de televiziune (cele două "internaționale" transmise la noi), auzi mereu o serie de critici la adresa a diverse sisteme din România. Ba cel alimentar, ba cel sanitar, ba cel educațional, ba mai știu eu care și care. Că nu merge bine, că cei care funcționează în sistemul respectiv nu sunt buni și uite așa mai departe.

În speță aș dori să mă refer la serviciul sanitar. Aici trebuie spus că sunt numai cuvinte de laudă când este vorba de SMURD (Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare), în schimb numai critici (cu evidente aluzii la șpagă) când este vorba de celelalte servicii medicale, ca să nu mai vorbim despre spitale. Ei bine eu aș vrea să mă refer la un caz contrar, întâmplat recent - septembrie, anul acesta - la Oradea.  Eram cu soția la tratament la Băile Felix, în septembrie, când, după prima săptămână, spre necazul nostru, într-o noapte, spre orele dimineții, soția a făcut un infarct miocardic. Am sunat la recepția hotelului și în mai puțin de 5 minute șI, zău că nu exagerez, a venit o asistentă (probabil de la cabinetul hotelului vecin "Termal", noi locuind la "Nufărul"), care, văzând despre ce este vorba, a cerut recepției o ambulanță. N-au trecut 15 minute și doctorul de la ambulanță a bătut la ușa camerei. Când, după primele tratamente aplicate, imediat s-a decretat că trebuie dusă numaidecât la spital, și soția, și eu ne-am îngrozit, știind fel de fel de lucruri de la televizor. Dar n-ai ce-i face, situația era gravă și asta a fost decizia, noi neavând niciun cuvânt de spus. Imediat au luat-o, au urcat-o în ambulanța care aștepta în fața hotelului și au mers direct la Sptalul Clinic de Urgență Județean Oradea. Noroc că după multe insistențe mi-au dat drumul și mie în ambulanță, însoțitorului (sau cum se spune acolo "aparținătorului") nefiindu-i permis accesul în ambulanță. Am ajuns la spital, unde am fost duși direct la camera de gardă - urgențe cardiologie. A fost îmbrăcată într-o pijama de unică folosință, pentru perioada cât a fost tratată acolo și până au dus-o la secția de terapie intensivă  coronarieni. Aici, ce-i drept, am avut o altă surpriză. Totul alb, curat, un personal care se mișcă tot timpul. Asistentele și infirmierele erau permanent prezente la orice pat și la orice chemare. Este adevărat că în această cameră (sau poate mai corect spus sală) paturile erau despărțite unul de altul doar printr-o perdea, camera fiind comună pentru bărbați și femei (era totuși treapie intensivă!). Nu pot să nu subliniez rapiditatea cu care se acționa, ca să nu mai vorbesc de profesionalitatea și devotamentul cu care erau tratați toți bolnavii de aici. Nimeni nu a știut că soția mea era străină, mai ales că vorbea românește perfect, deci nu a primit niciun tratament aparte. Mai mult, în prima noapte o bătrână din cameră, care a suferit enorm, s-a și prăpădit. Trebuia văzut cum se chinuiau toți în încercările de a o salva și ce durere au manifestat toți după acea. Tot ce pot să spun este "Zece plus" pentru întreaga echipă de la terapie intensivă coronar, condusă de dna. dr. Katalin Babeș. Nu pot, totuși, să nu menționez câteva nume pecum dr. Alexandra Cosma, sau asistentele Erzsi, Sorina, Adriana, Crina, Elena, care au dat dovadă de multă căldură și omenie în felul în care se apropiau de bolnavi. La asta trebuie să mai adaug că și serviciul de ambulanță, pentru care am numai cuvinte superlative, este absolut gratuit. Evident că aceleași cuvinte de laudă și apreciere le putem folosi și pentru secția de Cardiologie, unde a fost mutată soția și pentru tratamentul și deosebita grijă de care s-a bucurat din partea dr. Marius Rus. Realmente pentru dumnealui nu ne ajung cuvintele de laudă. Sincer, nu știu cum o fi în celelalte spitale, poate și în celelalte secții ale acestui spital, dar în ce privește Secţia de Coronarieni, Spitalul Județean Oradea este un exemplu! Mulțumim!

Ivan LUNGU - Haifa