Măsura radicală de închidere a școlilor a venit și peste noi: nu ne-am dorit-o și, din punctul de vedere al beneficiarilor, nu este neaparat cea mai buna metodă de prevenire a răspândirii virusului.

Suntem o școală privată în mijlocul comunității de romi, acolo unde distanțarea socială nu există. Într-o casă locuiesc mai multe generații, spații personale, spații de joacă, curte, grădiniță nu există și, în momentul în care ai pus piciorul în afara ușii, l-ai pus direct in stradă, direct în mijlocul comunității. Ne-am supus ordonanței pentru că nu aveam altă alternativă. Ne-am fi bucurat să vedem un stat care gândește măsuri specifice tuturor categoriilor de persoane, ne-am fi bucurat să vedem un minister al educației, care să urmărească interesul primordial al copilului. De ce spun asta? Școala din comunitatea de romi din Tinca a fost gândită și înființată ca măsură de creare de acces la educație pentru toți copiii, în special pentru acei copii a căror acces la educație este foarte limitat: părinți needucați, părinți care nu înțeleg de ce este importantă educația, părinți fără venituri, care nu-și pot îmbrăca frumos copiii să meargă la școală, copii care nu au rechizite, copii care trăiesc împreună cu familia lor în sărăcie. După ani de muncă, zile petrecute de noi în școală și în afara ei pentru a-i atrage pe copii, pentru a-i forma, educa, pentru a le stârni curiozitatea și dragostea de a veni la școală, apare această ordonanță. Am închis școala. Dar, ce se întâmplă cu copiii? Nu am rămas nepăsători pentru că, pe noi, nu doar actul educațional ne interesează ci și bunăstarea copiilor și a familiilor. I-am vizitat acasă în primele zile de după declararea stării de urgență și i-am găsit acasă și pe acei părinți, care până mai ieri aveau locuri de muncă, au fost trimiși în șomaj, li s-a desfăcut contractele de muncă, au rămas dintr-o dată fără venituri. Ce să mai spunem despre cei care munceau cu ziua. Nimeni nu i-a mai primit, nimeni nu i-a mai chemat. Ne uitam la copii și vedeam în ochii lor nedumerirea: de ce nu mai mergem la școală? În câteva zile, lipsurile, nevoia de hrană și igienă a început să devină tot mai evidentă. În școală ar fi avut condiții de igienă, în școală ar fi primit hrană de două ori pe zi, în școală timpul ar fi fost petrecut cu folos. Acum? Copiii sunt flămânzi, copiii sunt murdari. Dar, noi respectăm ordonanța și riscăm ca acești copii să se îmbolnăvească de alte boli. Ne uităm un pic la celelalte țări să vedem cum au soluționat ei cazurile specifice și vedem că sunt școli în UK în care copiii cu risc sunt primiți în școală, vedem cum în alte țări bugetul alocat pentru hrană în școală este dat părinților sub formă de voucher de cumpărături pentru ca aceștia să poată hrăni copilul și în timpul stării de urgență. La noi, programul corn și lapte, care a intrat abia în luna februarie, s-a sistat în prima zi după închiderea școlilor.  Suntem revoltați și nepuntincioși în fața acestor măsuri, care nu sunt benefice pentru toată lumea.

Ce facem? Căutăm parteneri, programe, sponsori, oameni de bine, care să ne ajute să le oferim copiilor și familiilor hrană și produse de igienă. Astfel, am ajuns cel puțin o dată pe săptămână în comunitate oferind familiilor hrană, alimente de bază și produse de igienă.

Vrem să menținem interesul copiilor pentru școală. Le ducem teme acasă, îi învățăm să lucreze independent, creăm materiale, le oferim cărți. Dacă ei nu pot veni la școală, ducem noi școala la ei. Spre bucuria noastră, toți copiii sunt dornici să muncească. De noi depinde cât de mult reușim să-i stimulăm, încurajăm, motivăm și cât de mult reușim să le stârnim curiozitatea.

A apărut și obligativitatea derulării procesului educațional în mediul online în baza unui ordin care, din nou, nu oferă soluții, măsuri concrete pentru cei care nu au acces la mijloace și resurse digitale. Nu vrem ca acese lipsuri să ducă la un mai mare decalaj între copiii nostri și cei care au acces. De aceea, am început demersurile pentru identificarea de resurse pentru achiziționarea de tablete pentru elevii din clasele a 3-a și a 4-a. Avem promisiunea din partea Inspectoratului Școlar Județean Bihor că vom beneficia și noi de cartele cu acces nelimitat la internet până la data de 1 septembrie. Vom continua să mergem în comunitate, vom fi alături de cei pe care îi iubim înainte de a-i educa și forma. Copiii din comunitatea din Tinca merită tot efortul pentru ca ei să-și poată continua studiile și în vremuri tulburi ca și acestea.

Școala Creștină Privată din Cartierul Romilor Tinca este un program pilot de educație formală inițiat de Fundația People to People în mijlocul comunității de romi din Tinca.