Condoleante

in memoriam 17 septembrie 2021

16 Septembrie 2021
Citeste

in memoriam 16 septembrie 2021

15 Septembrie 2021
Citeste

in memoriam 15 septembrie 2021

14 Septembrie 2021
Citeste

in memoriam 14 septembrie 2021

13 Septembrie 2021
Citeste

in memoriam 13 septembrie 2021

12 Septembrie 2021
Citeste

in memoriam 11 septembrie 2021

10 Septembrie 2021
Citeste

in memoriam 10 septembrie 2021

09 Septembrie 2021
Citeste

in memoriam 7 septembrie 2021

06 Septembrie 2021
Citeste

Pagina 12 3 4 5 »

Am argumentat la LARICS, nu odată, că problematica relației bilaterale româno-ungare are ca miza principală procesele de de-suveranizare a României, inițiate de Budapesta, și, ulterior, co-suveranizare a Ungariei în Transilvania. Procesul este inedit în dinamica revizionistă de la Budapesta, și nu mai are în vedere, în principal, modificări explicite de frontieră pe care Ungaria este suficient de lucidă ca să înțeleagă că nu le-ar putea obține decât în circumstanțe extraordinare și care nu sunt la îndemâna ei. De aici și replierea, într-o primă instanță, pe proiectele de de-suveranizare ale României în Transilvania.

Citeste

Una din acele istorii care se vor adevărate, deşi nimeni nu ştie cât sunt de exacte, spune că – în urmă cu un veac şi jumătate, la Congresul de la Paris din 1856 – reprezentantul Angliei, contele Clarendon[1], excedat de insistenţa cu care ministrul de externe al Imperiului Francez, contele Walewski, susţinea cauza unirii Principatelor române (ceea ce însemna şi autonomizarea lor deopotrivă de sub tutela otomană şi de sub cea rusă) i-ar fi obiectat: “Bine, să se unească; dar credeţi că vor fi capabili să se guverneze singuri?”