Institutul Cultural Român face ce face şi revine mereu în centrul atenţiei prin fapte antiromâneşti şi anticreştine totodată. După expoziţia nazistă de la New York şi după sponsorizarea unor manifestări culturale homosexuale în Suedia, iată că a venit rândul festivalului "Zilele culturale româneşti în bazinul Ruhrului", care a început pe 21 septembrie.

Festivalul a fost organizat de Asociaţia culturală germano-română "Danubium", care a obţinut sprijinul financiar de la ICR prin Programul Cantemir. Programul Cantemir s-a constituit în anul 2006 ca un program-pilot de finanţare a proiectelor culturale româneşti adresate mediului internaţional. Conform paginii de internet a ICR, pentru anul în curs, obiectivele Programului sunt: creşterea vizibilităţii şi accesibilităţii culturii româneşti pe pieţele culturale internaţionale; încurajarea cooperării între artişti români şi străini. În ceea ce priveşte expoziţia din Germania, intitulată "Omagiul lui Iuda", aici poate fi văzut personajul biblic ejaculând, sfinţii în diferite ipostaze sexuale, iar stigmatele Mântuitorului sunt prezentate "metaforic" prin anus şi organul sexual femeiesc. Nu cu mult timp înainte, a făcut vâlvă expoziţia lui Benedek Levente, Euromaniac, în care România era prezentată sub forma unui organ genital feminin. Iată în ce fel găseşte de cuviinţă ICR să promoveze cultura şi civilizaţia românească. Banii publici, banii cetăţenilor sunt cheltuiţi pentru manifestări pseudoartistice în care sunt batjocorite valorile creştine, implicit şi valorile poporului român. Institutul Cultural Român este patronat de preşedinţia României, Traian Băsescu fiind cel care l-a numit pe Patapievici preşedinte al acestui Institut. Cu alte cuvinte, responsabilitatea pentru activitatea acestui Institut cade în primul rând pe umerii lui Băsescu, care, ca de fiecare dată când nu-i convine ceva, tace mâlc. Altfel, când situaţia poate fi speculată favorabil, nu ezită să se arate plin de indignare şi de mustrare la adresa duşmanilor săi politici. Toate aceste atacuri dezlănţuite la adresa elementului românesc par a fi preţul plătit pentru prematura integrare europeană. Noi, românii, am ajuns din nou în ipostaza de-a zice bogdaproste c-am intrat în UE, iar pentru asta va trebui să înghiţim orice. În acest sens, UE se pregăteşte să recomande tuturor statelor membre legalizarea căsătoriilor între homosexuali. Cu expoziţii de genul celor finanţate de ICR am putea spune că terenul este pregătit. Dacă pe acest canal sunt lovite valorile creştine, pe altă ţeavă de tun se încearcă discreditarea Bisericii Ortodoxe pe toate căile mediatice, CNSAS fiind unul dintre agenţii dizolvanţi pentru BOR, prin obsesia creată cu deconspirarea dosarelor preoţilor. În timpul acesta, extremismul maghiar lucrează intens pentru autonomie. Consiliul Naţional Secuiesc ne tot ameninţă de o lună încoace că va organiza un referendum pentru autonomia Ţinutului Secuiesc, pe 30 noiembrie, data alegerilor parlamentare. Laszlo Tokes mai are puţin şi va declara că a fost violat de români, nemaiştiind ce să scornească în disperarea sa de-a manipula forurile europene cu privire la drepturile minoritarilor maghiari. Probleme la fel de mari se pare că avem şi cu minorităţile religioase, care s-au plâns, recent, departamentului de stat american că au parte de restricţii în România. Dacă nici România nu respectă sectele, atunci nu ştiu cine o mai face. Biserici au peste tot, ca să nu mai vorbim de faptul că fondurile venite din America au început să fie folosite în cumpărarea a zeci şi sute de hectare de teren, destinate creării unor tabere turistice pentru credincioşii lor. Acest asalt al minorităţilor etnice, religioase, sexuale sau patologice, vezi cazul artiştilor mai sus menţionaţi, este de-o violenţă din ce în ce mai intensificată, iar dureros este faptul că nu există o forţă românească de contrabalansare a lor. Dacă ia cineva atitudine, automat i se pune eticheta de extremist, naţionalist, tradiţionalist. Noi, românii, am pierdut şi de această dată startul, pentru că noi trebuie să ne luptăm între noi, unde să ne mai batem şi cu străinii. Vom plăti preţul acestei laşităţi, aşa cum am mai făcut-o în istoria noastră.