Aproape prea mult pentru o generaţie. Când eram în liceu, calculatoarele erau un vis. Astăzi, sunt o necesitate. Citeam despre minuni tehnice, care astăzi sunt banalităţi. Viteza de evoluţie a vieţii, a condiţiilor tehnice care încorsetează viaţa a fost, pe parcursul unei generaţii, cât pentru alte 10 altădată.

Eram preşcolar şi asistam la asfaltarea "drumului naţional", cum i se spunea şoselei ce trece pe lângă sat. Stăteai o zi în şosea şi vedeai o motocicletă sau una-două maşini trecând. Azi, trec eu dintr-o maşină într-alta şi stau la stopuri până mă satur de maşină, de înghesuială, de atmosfera iritantă, de aerul îmbâcsit etc. Îţi vine să zici: "Extraordinar de bine stau românii ca proprietari de maşini!". Dacă citeşti statisticile, vezi că de fapt suntem printre codaşii Europei. Ni se pare nouă că avem prea multe. De fapt, stăm prea înghesuiţi sau prea le înghesuim. Te duci în Viena, aici, aproape, sau în Europa largă. Ştii că au o altă prosperitate, că au cu mult mai multe maşini, dar circulaţia este mai fluentă, mai aerisită, mai fără nervi, mai... Şi, totuşi, diferenţa dintre Viena şi Oradea este cea care este!
Nu v-aţi întrebat întrebat de ce? Pentru că ei sunt profesionişti, iar noi suntem amatori. Pentru că ei măsoară şi calculează tot ceea ce fac, iar noi improvizăm cu "plaivazul pe popiroş". Adică am rămas ceea ce am fost, cu aceleaşi apucături, de veşnică improvizaţie, niciodată de ceva serios. "Lasă că bat un par aici, unul colea şi e bine până mâine. Mâine, voi vedea sau vor urma copiii şi treaba lor!" Nu doar la noi, în Oradea. În toate oraşele ţării circulaţia este la fel de sufocantă. Ne-am şcolit un popor întreg (e meritul şi blestemul comunismului!), dar ne-am şcolit superficial, pe jumătate. Nu am reuşit să trecem de la gândirea vegetal-rurală la gândirea raţional-tehnică. Partea a doua a lecţiei trebuie să o învăţăm pe cont propriu. Las la o parte faptul că generaţiile anterioare care au gândit oraşul nu au fost în stare să-i prevadă viitorul sub toate aspectele. Deşi... deşi atunci când Caesar a prezidat-o, în şedinţa din Senatul Roman (acum 2000 de ani!), s-au luat hotărâri asupra direcţiei străzilor, circulaţiei şi aducţiei de apă, în vederea dezvoltării urbei în viitor. Pentru că atunci era ca şi cum am face noi planuri urbanistice pentru peste 100-200 de ani. Parcă ziceam că romanii fac parte dintre strămoşii noştri! Nici istorie nu mai ştim! Deci lăsându-i la o parte pe cei care nu au avut putere de prevedere, ce-i de făcut? Simplu. Să-i lăsăm pe ţambalagii să se joace cu ţambalul şi să fim serioşi. Reglementarea circulaţiei în oraş este o problemă de ordin tehnic. A gândi tehnic înseamnă a începe de la a nu fi un gargaragiu care-şi dă cu părerea, chiar dacă baţi cu palma în masă, în numele alegătorilor. Adică, a fi serios şi riguros. Cu alte cuvinte, "noi, responsabilii, vom apela la profesionişti". Cine sunt în acest caz profesioniştii? Cei care pot elabora modelele de fluidizare şi optimizare a circulaţiei, pe străzile şi podurile pe care le avem, plus propuneri derivate din aceste modele privind amplasarea optimă a unor noi poduri, drumuri, centuri, stopuri, sensuri de circulaţie etc. Cine poate crea în mod neţambalagist aceste modele? Simplu. Matematicienii, informaticienii şi specialiştii în automatizări. Avem noi asemenea specialişti? La cinci minute de mers de la Primărie este Universitatea. Primăria aruncă miliarde, din banii noştri, în multe direcţii. Sigur, sunt multe necesităţi. Dar nu ar putea cheltui ceva şi pentru fluidizarea circulaţiei?
Ce ar fi dacă Primăria ar încheia cu Universitatea un contract în acest sens?

Ar fi o ruşine dacă Oradea ar fi primul oraş din ţară care îşi rezolvă problemele în mod ştiinţific? Poate le deschidem mintea şi altora. Oricum, în sec XXI problemele nu mai pot fi rezolvate optim decât apelând la ştiinţă. Avem noi o Primărie de secol XXI?