Deşi suntem ţinuţi în priză mediatică cu criza economică, iată totuşi că românul cel descurcăreţ umple hypermarket-urile. Cel puţin aşa spun datele statistice pe 2010. Chiar dacă s-a văzut cu ochiul liber că hypermarket-urile au fost pline, acest fapt e confirmat şi de valorea profitului obţinut de retaileri la finele anului trecut, când hypermarket-urile au înregistrat cifre acceptabile pentru vreme de criză, românii cheltuind 8 miliarde de euro, ceva mai puţin decât în anii precedenţi.

Totuşi, unele statistici la nivel european ne dau alături de greci ca având cel mai slab consum, dar să nu uităm că e vorba de-o raportare la multe ţări din Europa care sunt cu un secol înaintea noastră. Înainte de criză diferenţele erau şi mai mari. Însă raportat la noi înşine conform statisticilor pe anul trecut, România nu stă rău la partea de consum.
Explicaţia este simplă, mulţi români lucrează la negru şi e foarte greu să-i învinuieşti pentru asta. Având în vedere că munca este suprataxată e de la sine înţeles fenomenul muncii clandestine. Problema gravă este că-n felul acesta noi nu prea avem economie adevărată, dar nici nu putem lăuda c-am fi avut. Economia subterană înseamnă economie falsă, care poate fi de subzistenţă pentru unii şi de opulenţă pentru alţii, însă per ansamblu totul e haotic şi lipsit de producţie sănătoasă. Cu puţinele excepţii de capital autohton, majoritatea companiilor străine îşi duc grosul profitului acasă, dincolo de salariaţii autohtoni şi taxele plătite către statul român. Aşa că românilor le rămâne supravieţuirea prin economia subterană şi prin producţia agricolă de subzistenţă. Sigur că-n felul acesta nu poţi da faliment, iar dacă te mai şi împrumuţi de la FMI, atunci rezolvi problema cu plata în sistemul bugetar, mai ales dacă mai şi reduci din salarii şi salariaţi.
Toată această stare de fapt nu înseamnă, ce-i drept, nici apocalipsa mult trâmbiţată de cei care vor să tragă focul sub oala lor întru miză politică, dar nici promisiunea pentru vreo reformă sau vreo modernizare. De fapt, nimic nou sub soare, crize am mai avut şi-n guvernarea CDR-istă, atunci n-au fost tăieri şi creşteri de taxe, ci a fost inflaţie, oricum tot timpul au fost conjuncturi pentru a crea momentul zero, iar după ce aceste momente se ratează, vin actorii politici şi ne spun, pe post de experţi, ce trebuia făcut şi nu s-a făcut. De la Ion Iliescu încoace, toţi foştii preşedinţi, premieri sau miniştri s-au convertit în analişti experţi, scriu cărţi, articole, participă la simpozioane, forumuri şi ne spun ce trebuia făcut ieri, ca azi să ne meargă bine. Tertipul mediatic de-a comunica informaţii şi analize este bine folosit de clasa noastră politică. În rest, românii supravieţuiesc ei cu aranjamente că doar n-or sta să aştepte fondurile europene, care se pare că sunt ca fata morgana. Total inaccesibile pentru cei care vor să-şi facă propria lor afacere, dar şi greu de palmat pentru învârtitorii autohtoni care-şi făcuseră mari vise înaintea aderării. Măcar din punctul acesta de vedere există o echitate întru abstinenţă.

Deci nici în marea criză nu suntem, dar nici conectaţi la priza unui viitor care să conţină perspectiva creării unei economii durabile şi sănătoase. Situaţie tipică pentru societatea noastră din ultimii douăzeci de ani, nu se merge nici în trecut, nici în viitor, ci se creează un prezent băltit continuu, care e presărat cu fantome din trecut şi cu năluci din viitor.