Un deputat democrat-liberal a depus recent la Parlament o iniţiativă legislativă privind castrarea chimică a pedofililor recidivişti. S-a făcut mult tămbălau mediatic, însă nu s-a observat că acest proiect fie nu are o bază de fundamentare detaliată - mai mult titlul e de proiectul respectiv -, fie are menirea de a distrage atenţia de la majoritatea cazurilor de pedofilie, nesubliniind toate mediile în care cei mai mulţi dintre pedofili se manifestă.

Se acreditează ideea că pedofilia proliferează mai mult în unele clase sociale sau în mediul copiilor străzii, al vieţii din canale. E adevărat, însă parcă se ascund intenţionat alte adevăruri. Un mediu deloc de neglijat în care pedofilia proliferează la noi este şi mediul... familial, aşa cum s-a dovedit pe parcursul celor 20 de ani de după Revoluţie, prin numeroasele relatări ale presei şi televiziunii (în medie, cel puţin un caz pe zi numai la Ştirile de la ora 5), dar şi prin cazuistica poliţiei şi parchetului, nenumăraţi pedofili fiind identificaţi - mulţi dintre ei, prea târziu - acţionând chiar în interiorul propriilor familii şi asupra unor membri din propriile familii. Cele mai multe cazuri provin din mediul rural, dar au fost numeroase constatări şi în cel urban. Astfel, aproape zilnic ţi se aduce la cunoştinţă cel puţin un caz de pedofilie incestuoasă. Mulţi, din ce în ce mai mulţi taţi, vitregi sau nu, care îşi violează fiicele minore sau care au relatii sexuale cu acestea de mai mulţi ani, sub privirile sau aprobările tacite ale mamelor. Unele fete ajung într-un târziu să mărturisească la poliţie, de obicei, chiar înainte de majorat. „Şi de ce n-ai zis, fă, nimic pâna acum? De ce ai tăcut, când ştiai că fi-ta trăieşte cu ta-su de atâţia ani?"- întreabă anchetatorul. „Mi-a fost frică"- zice mă-sa. Sau: „Credeam că se va potoli o dată şi o dată. Nu am zis, pentru că aduce bani în casă, la copii. Mă bate, mă înjură, se culcă cu fi-sa, dar aduce bani în casă." Deşi sunt foarte multe cazuri depistate şi dovedite, mă îngrozeşte numărul celor încă nedepistate. Sigur, pe lângă cazurile de corupţie sexuală, de relaţii sub ameninţare sau şantaj sau cele de viol, există cazurile de relaţii pedofile practicate benevol de ambele persoane. „Hoţul neprins, negustor cinstit", vor spune unii, asemenea cazuri pot îmbrăca aspecte periculoase. Recent, un ofiţer de poliţie declara la o emisiune TV că el nu are nimic împotriva relaţiilor sexuale cu minori sau între minori, decât dacă ele au un interes material sau dacă persoana interesată de astfel de relaţii încearcă să-şi corupă material inocenta victimă. Cutremuratoare declaraţie, pe un post public! Aproape că erau încurajate, indirect, astfel de relaţii. Pentru că pe lângă relaţiile de „comun acord", mai pot exista multe infracţiuni, în afara coruperii materiale. De corupere sexuală o fi auzit acel poliţist? Dar de şantaj şi de agresiune prin şantaj? Subiecte de cercetare în psihologie le reprezintă, între altele, cazurile de gelozie şi posesivitate... în familie. Cazul în care un tată este foarte gelos sau posesiv cu fiica sa nu este determinat neapărat de o eventuală relaţie intimă între cei doi, însă are la origine diferite stări cu caracter sexual ale tatălui respectiv, stări de origine subconştientă, mentală sau neuroendocrinologică. Părintele respectiv îşi exprimă uneori astfel diverse impulsuri masculine (nu părinteşti) de natura susmenţionată sub acoperirea statutului de părinte. Însă acest exemplu este şi mai agresiv pronunţat în cazul geloziei unui frate pe sora lui. Sunt foarte multe cazuri în care fetele sunt urmărite de fraţii lor - mai ceva decât de propriii iubiţi, ameninţate, înjurate şi agresate fizic. S-a constatat că nu puţini dintre cei care îşi agresau propriile surori avuseseră relaţii intime cu ele sau tendinţe de agresiune sexuală faţă de acestea, de pe când ele erau minore. Aşadar pedofilia poate fi - deseori - incestuoasă, iar subiectul acesta ar merita o mai mare atenţie din partea autorităţilor şi psihologilor.

Sperăm ca în cadrul dezbaterilor pe marginea proiectului de act normativ legiuitorul să introducă sancţiuni exemplare şi în cazurile de genul celor exemplificate mai sus şi nu să le aplice, în mod discriminator, doar boschetarilor şi oamenilor străzii.  Numai astfel va fi descurajat incestul, căruia îi cad victime, anual, sute de tineri din diferite medii sociale, dar şi tăinuirea şi complicitatea cu autorii unor asemenea grozăvii. Indiferent dacă aduc - sau nu - bani în casă...